De-o veşnicie te aştept

De-o veşnicie te aştept, iubito,
Şi nu m-am îndoit că vei veni,
Căci apăreai în visurile mele
Cu mult 'nainte de-a te întâlni.

De ce-ai întârziat atâta nu ştiu.
Pe unde-ai fost, pe unde ai umblat?
Mă simt frustrat că soarta nemiloasă
De dragostea ta dulce m-a privat.

Dar iată, ai sosit, eşti lângă mine,
Răbdarea-mi în zadar n-a fost nicicum,
A meritat această aşteptare
Pentru plăcerea clipelor de-acum.

Zâmbetu-ţi cald mă-ndeamnă să mă apropii
De chipul care-atăta l-am visat
Te strâng la piept şi te sărut tiranic
Cu patima cu care-am aşteptat.

(Nicolae Vlad, De-o veşnicie te aştept)