Lasă iubirea să triumfe

Sunt sufocat de aşteptare
Şi nerăbdarea-mi dă târcoale
De când sunt prins fără scăpare
În mrejele iubirii tale.

Plăcut mă-mbie al tău zâmbet
Şi ochii tăi mă ard de dor,
Şi simt în toată-a mea fiinţă
Căldura din privirea lor.

Iar fragedele tale buze
Îmi dau fiori când mă gândesc
Că le-aş putea sorbi nectarul
Amorul să îmi potolesc.

Oare ţi-e greu a înţelege
Dezesperatul meu demers,
De ce nu îţi asculţi instinctul
Spre-a da iubirii tale ghes

Nu mă mai ocoli, iubito,
Îndură-te de chinul meu,
Lasă iubirea să triumfe
Şi cheamă-mă la sânul tău.

(Nicolae Vlad, Lasă iubirea să triumfe