Liberul arbitru şi acţiunea corectă

Consider că este necesar ca mintea să fie mai puternică decât patima, pentru însuşi faptul că, în mod normal şi corect, ea are puterea asupra patimii. (...) Căci deocamdată, indiferent care este acea natură, căreia i se îngăduie să fie superioară unui spirit întărit prin virtute, noi putem şti că ea nu poate să constrângă spiritul să slujească patimii (...) aşa cum am demonstrat-o, rămâne clar că niciun alt lucru n-ar putea să transforme spiritul într-un asociat al poftei decât fie din propria voinţă, fie din libertatea sa de decizie. (...) Căci dacă omul este o valoare în sine şi nu este în măsură să acţioneze corect decât atunci când vrea, este necesar ca el să aibă voinţă liberă, fără de care n-ar putea să acţioneze în mod corect. Fiindcă, de fapt, nu trebuie să se creadă că Dumnezeu i-a dat-o doar ca prin ea să comită răul. Este, aşadar suficient pentru motivul invocat de ce omul nu poate să trăiască în mod corect.
(Sf. Augustin, Despre liberul arbitru)