Temeiul şi scopul dreptăţii (punctul de vedere al sofiştilor)

Callicles: Făcătorii legii sunt, după credinţa mea, tocmai oamenii slabi, cei mulţi. Pentru sine şi în vederea intereselor proprii îşi întocmesc ei legile şi-şi orânduiesc răsplăţile: laude şi dojeni. Spre a înfricoşa pe oamenii care sunt mai puternici şi în măsură să aibă mai mult decât dânşii: iată de ce spun că râvna pentru îmbogăţire este lucru ruşinos şi nedrept. (...) Aceasta-i pricina că în legi se tratează ca nedreaptă şi imorală orice străduinţă de agonisire care întrece măsura obişnuită a gloatelor, de ce-i zice nedreptăţire. Cât priveşte natura, ea învedereză - cred - de la sine că-i dreptul celui mai destoinic să aibă mai mult decât nevolnicul, a celui mai puternic mai mult ca bicisnicul. Ea arată că aşa-i pretutindeni: la celelalte vieţuitoare la fel ca şi la oameni, în toate statele şi familiile acestora. Aşa e, după ei, însăşi temelia dreptului: superiorul să cârmuiască pe inferior, el să capete mai mult. (...)

Pentru aceea, gloatele ţin de rău pe asemenea oameni; ele îşi ascund propria incapacitate, de care li-i ruşine, şi declară necumpătarea lucru urât (...) nefiind capabile să-şi agonisească cele trebuitoare pentru săturarea poftelor, mulţimile laudă cumpătarea şi dreptatea: o fac din laşitate.
(Platon, Gorgias)