Cu umbre dulci şi cu lumini

umbre dulci

E numai zâmbet a ta faţă,
Iar în frumoşii ochi senini
E o imensitate blondă
Cu umbre dulci şi cu lumini.

Aş vrea să-ţi descifrez misterul
Deşi îmi e peste putinţă.
Un uriaş semn de-ntrebare
E toată-ntreaga mea fiinţă.

Mă simt atras fără scăpare
De chipul tău plin de blândeţe
Şi simt sub zâmbetu-ţi şăgalnic
O vagă umbră de tristeţe

Ce contrabalansează tainic
Adâncul ochilor tăi verzi,
Şi veselia debordantă
Pe care tu o afişezi.

Ce-ascunde blânda ta privire
Şi sufletu-ţi ce taine-ascunde?
Putea-voi oare eu vreodată
Adâncul lor mister pătrunde?

E numai zâmbet a ta faţă,
Iar în frumoşii ochi senini
E o imensitate blondă
Cu umbre dulci şi cu lumini.

(Nicolae Vlad, Cu umbre dulci şi cu lumini)