Plăcută e tristeţea

Tristeţea îmi inundă sufletul,
Alerg desperat
În căutarea sinelui meu,
Să văd care sunt motivele durerilor sale.
Sunt vulnerabil,
Fragila victimă
A propriilor mele fantasme
Ce nu-mi dau pace
Grav perturbând
Adâncurile fiinţei mele.
Cu toată dezesperata tristeţe
Ce-mi inundă sufletul
Sunt chinuit de himere
O oboseală plăcută
Invadează istovitul meu trup.
Încerc să adorm
Şi mă acopăr cu dorul de tine.
Tare plăcută e tristeţea
Ce-mi inundă sufletul
Cu durerea dorului tău...
(Nicolae Vlad, Plăcută e tristeţea)