Cunoştinţele a priori

În cele ce urmează, vom înţelege prin cunoştinţe a priori nu pe acelea care au loc independent de cutare sau cutare experienţă, ci pe acelea care sunt independente absolut de orice experienţă. Acestora le sunt opuse cunoştinţele empirice sau acelea care sunt posibile numai a posteriori, adică prin experienţă. Dar printre cunoştinţele a priori se numesc pure acelea în care nu este amestecat absolut nimic empiric. Astfel, de exemplu, judecata: orice schimbare îşi are cauza ei este o judecata a priori, dar nu pură, fiindcă schimbarea este un concept care nu poate fi scos decât din experienţă. (...)
Se poate uşor arăta că există într-adevăr în cunoaşterea omenească astfel de judecăţi necesare şi, în cel mai strict înţeles, universale, prin urmare, judecăţi pure a priori. Dacă vrem un exemplu din ştiinţe, atunci nu avem decât să privim toate judecăţile matematicii; dacă vrem un exemplu din cea mai comună folosire a intelectului, atunci pentru aceasta poate servi judecata că orice schimbare trebuie să aibă o cauză.
(Immanuel Kant, Critica raţiunii pure)