Filosofia ca formă de confesiune

Am descoperit, încetul cu încetul, că orice mare filosofie de până acum a fost confesiunea autorului ei, constituind un fel de memorii neintenţionate sau neobservate; am remarcat, de asemenea, că în orice filosofie intenţiile morale (sau imorale) formau adevăratul germen din care, de fiecare dată, lua naştere întreaga planetă.
(Friedrich Nietzsche, Dincolo de bine şi de rău)