O altfel de toamnă

Astăzi dimineaţă m-am trezit puţin mai devreme şi am avut puţin timp la dispoziţie ca să-mi dau seama pe ce lume trăiesc. Corpul meu, încă dormind, a fost răsfăţat de o adiere de vânt ce conţinea o aromă de struguri, probabil de la via vecinilor, amestecată cu una de la piersicile mele din faţa casei. Acest miros plăcut m-a făcut să-mi dau seama că a venit toamna şi, imediat, am început să cânt "A venit toamna..." cu glasul meu de cuc.

Acest anotimp nu este unul dintre preferatele mele, dar întotdeauna în această perioadă mă cuprinde un sentiment ciudat, un fel de emoţii triste şi, în acelaşi timp, fericite. Acele emoţii triste îmi sunt provocate de vegetaţia care, încetul cu încetul, se stinge. Frunzele cărora le-am inspirat toată vara oxigenul, încep să nu mai fie verzi, să ruginească obosite şi, în cele din urmă, să cadă, fără suflare, la pământ pentru a crea un minunat covor din aur pe care noi, oamenii, îl călcăm în picioare cu indiferenţă sau, mai rău, îl ardem şi poluăm atmosfera.


Emoţiile pozitive îmi sunt determinate de frumuseţea naturii acestui sezon. Prunele, merele, perele şi nucile din gradină, piersicile din faţa casei, gutuile din curte şi strugurii din via vecinilor îmi fac zilele mai dulci. Soarele este mai puţin sever şi nu mă mai arde cum a făcut-o o vară întreagă, ci mă mângâie cu razele sale blânde. Iar vântul parcă mă face să simt că zbor.

Dar de ce, pentru mine, aceasta este o altfel de toamnă? Răspund tot eu. Datorită faptului că acesta este primul an în care, pe 15 septembrie, nu-mi voi mai arunca ghiozdanul în spate să merg, hlizându-mă, cu paşi grăbiţi, spre şcoală şi să mă întâlnesc cu prietenii pe care nu i-am mai văzut din iunie. Este primul an în care nu voi mai auzi sunetul clopoţelului urmat de glasurile cristaline ale copiilor care se îngrămădeau să intre cât mai repede în sălile de clasă pentru a-şi primi manualele, pentru ei, noi. Este primul an în care nu voi mai auzi vocea caldă a dirigintelui care emitea numai vorbe de încurajare şi de laudă despre noi.

Voi, cei care vă pregătiţi ghiozdanul pentru clasa a XII-a, trăiţi ultimul an din liceu ca şi cum ar fi ultimul an din viaţa voastră! Eu mi-am învăţat lecţia: o să trăiesc următorii 4 ani de studenţie ca şi cum ar fi ultimii 4 ani din viaţa mea.