Un chip frumos este cel mai frumos la colțul străzii

În lume există trei feluri de oameni. Primii învață din propria lor experiență — aceștia sunt înțelepții. Următorii învață din experiența celorlalți — aceștia sunt cei fericiți. Și ultimii nu învață nici din propria lor experiență, nici din a celorlalți — aceștia sunt nesăbuiții. Azi mi-am propus ca voi, cei care citiți articolul ăsta, să învățați dintr-o greșeală de a mea. Nu-i cine știe ce greșeală a vieții, ci mai degrabă o prostie pe care am făcut-o din inocență, din cauza faptului că uneori cred că orice zboară se mănâncă.

Au mai rămas 10 zile din luna noiembrie 2012. Sunt în trecere prin Piața Mihai Viteazul, un tip de la colțul străzii vine și-mi vântură o hârtie albastră pe la nas. Mă întreabă dacă sunt interesat de nu știu ce casting pentru modele băieți. Îmi amintesc că odată eram prin Botoșani și am refuzat niște puștani din ăștia la auzul cuvintelor „Am o invitație pentru dumneavoastră”, nici n-am stat de vorbă cu ei. Acum mi-am spus că ar trebui să profit de această a doua șansă.

Întind mâna să iau hârtia aia albastră acasă ca să caut pe net mai multe detalii despre firmă. Ăsta nu vrea să-mi lase pliantul pe motiv că-i o invitație și invitațiile nu se dau acasă. Începe insistent a mă ruga să urc la biroul lor unde o colegă de a lui îmi va spune despre ce este vorba. Îl întreb dacă există vreo taxă. Neștiutorul îmi spune că s-ar putea să existe o taxă de înscriere, dar nu este sigur.

Accept să merg la colegă-sa. Același tip agasant, cu un zâmbet sarcastic pe fața-i bronzată, mă conduce la sediul lor făcând-o pe sociabilul cu mine. Aici mă așez la biroul trombonistei:
„Colegul meu se pricepe la oameni și te-a ales special pe tine pentru că ești exact persoana de care avem nevoie. Ești un băiat finuț. Ai un corp și un zâmbet frumos și acum ai șansa să câștigi bani frumoși din asta și să devii cunoscut. Din fiecare categorie de vârstă alegem 15 persoane. Sunteți un norocos că v-ați întâlnit cu colegul meu pentru că doar astăzi se mai fac înscrieri.”
După ce mă lingușește bine începe cu laudele gogonate:
”Agenția noastră colaborează cu peste 350 de companii, cu aproape toate magazinele din Iulius Mall și din Polus Center: Zara, Bershka, Pull and Bear, Adidas, Sephora, Douglas și multe altele pe care n-are rost să le mai amintesc acum.”
Urmează promisiunile deșarte:
„Am fost și eu studentă și știu foarte bine cât de mult contează fiecare leu în timpul studenției. Niciodată nu sunt deajuns. Avem foarte multe proiecte. Pentru fiecare proiect câștigi între 100 și 400 de lei. Depinde de tine cât de mult te implici. În plus, îți rămâne și produsul la care faci reclamă. Bănuiesc că un tricou sau un sacou în plus nu îți strică. Trebuie doar să vii săptămânal aici la studio și să faci prezentări. Acum trebuie să plătești o taxă de înscriere de 50 de lei, dar nu-ți fă griji pentru că îi vei recupera încă de la prima prezentare.”
Îi spun că nu am 50 de lei acuma la mine și o întreb dacă nu cumva aș putea să revin mâine. În felul ăsta am și timp suficient să aflu păreri despre agenție și apoi să iau o decizie.
„Așa cum spuneam, nu avem nevoie decât de 15 persoane. Mâine ar putea fi prea târziu. Poate găsim și alte persoane frumoase care te-ar putea înlocui. Dar pot să fac ceva pentru tine. Poți plăti acum o rată a taxei de înscriere ca să rămâi înregistrat în baza de date iar când vii la interviul foto achiți și restul sumei de bani.”
Scot portofelul și scotocesc prin compartimente. Semnez un formular de înscriere, îi dau 20 de lei și îmi dă un bon fiscal, apoi stabilim când să ne întâlnim la interviul foto. Ies din apartament și cobor scările cu-n fel de bucurie naivă provocată de gândul la bani, la faimă, la haine de firmă combinată cu o doză de scepticism. Ajung în cămin, dau un search pe google după cuvintele cheie „blue models cluj” și mă îngrozesc de ceea ce citesc. Am luat țeapă. Am pierdut 20 de lei ca prostu' — banii mei pe aproape jumate de săptămână.

A doua zi mă întorc în Piața Mihai Viteazul, la sediul țeparilor. „Bună! Ai venit pentru interviu?” „Nu. Am venit să-mi cer banii înapoi. M-am răzgândit. Nu mai vreau să merg mai departe” răspund eu cu sângele fierbându-mi în vene. „Domnule, nu vă pot da banii înapoi. Suma este nereturnabilă. Scrie și în formularul de înscriere pe care l-ai semnat ieri”

Mă uit peste un formular de înscriere și DA — banii nu pot fi returnați dar, în plus, scrie că taxa nu se poate achita decât integral. Atunci o întreb de ce a fost de acord să plătesc mai puțin. Ea îmi răspunde că a fost mica noastră înțelegere și mi-a dat bon fiscal pe care scrie „Rata taxa de inscriere”. Insistențele mele sunt zadarnice. Iapa neagră din poza asta mă amenință cu paza care era formată din pârlacii ăia de la colțul străzii. Ies din apartament și cobor scările cu-n fel de sentiment de ură combinat cu o dorință infantilă de răzbunare.

A trecut jumate de an de când am primit țeapa asta. Până acuma mi-a fost rușine să vă povestesc. Acum am făcut-o deoarece am văzut că nu sunt singurul țepuit de acești escroci linguşitori. Nu vă lăsați prostiți de toți pârlacii de la colțul străzii!