De azi n-o să mai calc în niciun troleu de-al lor, mi-o jur

Eu, de fel, sunt mai nepăsător așa, atât de nepăsător încât nici nu mi-a păsat că abonamentul RATUC mi-a expirat. O să mă duc eu într-o zi să mi-l fac, da' nu azi. Eram conștient că e expirat dar m-am urcat în troleu fără niciun stres. M-am gândit că dacă n-o venit controloru' tătă luna, când aveam abonamentul valabil, poate n-o să-l apuce să vină chiar azi, când eu mă și grăbeam să ajung la serviciu.

Dar, al dracu' ghinion, că când (intenționat am dat drumu' la cacofonia asta drăguță) șoferu' ridică ambreiajul din Stația Campus Universitar, doi bocteri burtoși au început să mișune printre pasageri: „Biletul sau abonamentul dumneavoastră, vă rog!”


Eu povesteam la telefon cu maică-mea, mă pregăteam să cobor în următoarea stație, la Iulius. Închid telefonul în nas și scot abonamentul. Ce să fac? Să mă refugiez în Auchan, printre rafturi? :)) Mă gândeam că poate borhăul ăla n-o să-i permită să observe că e expirat. Dar s-a închiorcoșat până când a văzut:
– De când ai abonamentul ăsta?
– De luna trecută
– Păi uite că e expirat.
– Cum? Când a expirat? Cum se poate așa ceva?, o fac eu pe prostu'
– A expirat pe data de 8 august.
– Off. Băgami-aș penisu'. Vă rog frumos să mă scuzați. N-am știut că-i expirat.
– Ai bani la tine? Poți plăti 35 de lei, acuma, pe loc.

Scot eu portofelul, de parcă n-aș fi știut câți bani am în el:
– N-am decât 11 lei în portofel. Îmi pare rău!
– Atunci va trebui să coborâm și să scriem un proces verbal.

Și am coborât în următoarea stație, mi-a scris procesul ăla verbal. Și în următoarele 48 de ore trebuie să merg undeva prin Mărăști să achit amenda. Am întârziat 18 minute la serviciu din cauza asta și am lucrat toată ziua pe degeaba. Pentru că acei bani trebuie să-i dau pe amendă.

Sunt tânăr. Am două picioare păroase și musculoase. Și de azi n-o să mai calc în niciun troleibuz de-al lor, mi-o jur.