Bomboanele ce-ți plac ție, le plac și altora?

După ce o o condusesem spre cealaltă cabană, pentru că nu știa unde se află și era tare curioasă s-o vadă, am așteptat-o să coboare ca să ne întoarcem tot împreună. Când m-a văzut mi-a spus surprinsă „Vai! M-ai așteptat. Ești așa drăguț. Ceva nu e în regulă cu tine :))”. Mi-a plăcut reacția ei, evident. Ideea este că eu fac unele lucruri pentru că și mie mi-ar plăcea să mi se întâmple. Ce ție îți place, fă altuia!

Mi-ar plăcea să vină la mine cineva într-o zi oarecare și să-mi ureze La Mulți Ani pentru că am împlinit 20 de ani, x luni și y zile. Să nu te miri când o să mă auzi la ușă, când nu-ți mai vezi capul de treburi, cântându-ți la mulți ani.

Mi-ar plăcea să-mi bocănească într-o zi un străin la ușă să-mi dea o bomboană să-mi zâmbească și apoi să plece fără să mai stea la discuții. Să nu te sperii dacă o să-ți vină într-o zi la ușă un ciudat cu ochelari hlizindu-se la tine c-o bomboană în mână.

Îmi place să mă sune oameni, cunoștințe apropiate sau mai îndepărtate, și să mă întrebe ce mai fac, cum îmi mai merg lucrurile, ce am mai învățat nou și toate astea nu ca un small talk înainte de a-mi cere ceva, ci toate astea să fie toată discuția. Să nu te miri când o să te sun și-o să te-întreb de sănătate apoi o să-ți spun „o zi bună”

Cred că dacă mai mulți oameni ar face altora ce lor le place, am avea o societate mai bună. Întrebarea este de unde știi că „bomboanele” ce ție îți plac, le plac și altora? De unde ști că ceea ce pe tine te face fericit, face și pe ceilalți?