De ce ne-am pus inimile în stand-by?

Ne punem pe facebook cele mai reușite poze cu noi, ba le mai și edităm în photoshop, ca să ascundem micile defecte, pentru că vrem să arătăm bine pe facebook. Vrem să fim online ceea ce în realitate ne este greu să devenim. Postăm citate motivaționale, propovăduim perfecțiunea, gândirea pozitivă, iubirea. De ziua unui prieten, îi scriem un sec „La mulți ani” pe perete, și, dacă ne îndurăm să sacrificăm puțin din prețiosul nostru timp de pierdut, căutăm pe Google o imagine cu un tort și-o aruncăm și pe aia acolo.

Flirtăm pe chat, trimitem inimioare, pupicuri și „Ai grijă de tine”-uri, fără să ne pese nici măcar „cât un grăunte de muștar” de acea persoană. Când ieșim în oraș cu prietenii, scoatem smartfoanele pe masă și ne lipim ochii de ele: „Să văd ce notificari mai am”. În autobuz sau pe stradă ne băgăm căștile în urechi și nu ne mai interesează nimica din tot ce se petrece în jur.

Oameni buni, hai să închidem laptopurile și smartfoanele! Să nu ne mai ascundem în spatele monitoarelor! Hai să ieșim să vedem ce frumoasă este natura, ce frumoși sunt oamenii de afară! Să ne creăm o identitate reală într-o lume reală! Să ne acceptăm așa cum suntem, să nu ne fie frică să fim noi înșine! Să interacționăm între noi cu adevărat!


Să nu mai flirtăm pe chat, ci să ieșim într-un parc cu oamenii care ne plac, să povestim pe o bancă. Credeți-mă, e mult mai fain! Când este ziua unui prieten, hai să ne ducem la el, și să-i urăm „la mulți ani” din toată inima!

Hai să fim din nou oameni! Hai să ne scoatem inimile din stand-by!