Eu n-o să te felicit pentru că ai luat bacalaureatul

Ești puțin cuprins de melancolie. Poate îți pare rău că nu ai citit mai mult, că nu ai fost mai „prezent” la ore, că nu te-ai străduit mai mult să-ți faci temele cum trebuie sau poate îți pare rău că nu ai trăit totul mai intens, că nu ai ieșit mai des la bere sau în cluburi, că nu ai chiulit de mai multe ori de la ore. Astăzi ai pus punct unui frumos capitol al vieții tale. Ai încheiat 4 ani frumoși de liceu – ultimii tăi ani de copilărie. Ultimii ani în care te-ai mai putut bucura de „acasă”.

Într-adevăr au fost 4 ani frumoși, dar să nu care cumva să te aud că „cei mai frumoși”. Peste vreo câteva luni îți vei lua bagajele, vei pleca la facultate și vei vedea că anii de studenție sunt mult mai frumoși decât cei de liceu. Însă înainte de asta, ai un bacalaureat de luat.

Ai ceva emoții, ți-e un pic frică, poate îți imaginezi c-o să-l pici, doamne feri'. Te înțeleg! Și eu am trecut prin același stres, și mie mi-a fost teamă că voi pica vreo probă. Dar eu nu scriu articolul ăsta ca să te compătimesc, ci îl scriu pentru a-ți spune un „secret”: Este ceva absolut normal să iei BAC-ul. Nu este o realizare cu care să te mândrești și eu n-o să te felicit când o să-mi șuieri cu bucurie: – Am luat BAC-ul!.


În schimb, te voi felicita atunci când voi auzi că ai intrat la buget la facultatea pe care ți-o doreai și care îți place. Te voi felicita atunci când voi auzi că ai și un job care îți aduce câțiva bănuți în plus astfel încât să nu-ți supui părinții la un efort financiar prea mare.

Te voi felicita atunci când voi auzi că faci și voluntariat în timpul facultății și în felul ăsta te dezvolți și altfel față de cum te poate dezvolta facultatea. Te voi felicita atunci când în sesiune, îți vei lua și examenele.

Și în sfârșit, te voi felicita atunci când voi auzi că ai petrecut toată noaptea în club și dimineața la ora 8 ești prezent la curs și pe deasupra mai ești și atent.