7 lucruri cu care am rămas din tabăra de la Ipotești

Azi, la o săptămână după încheierea taberei de #‎jurnalismipotesti2014‬ despre care am amintit ceva la sfârșitul acestui articol, s-au mai limpezit oleacă apele și parcă zăresc pe fund câteva pietre prețioase sau mai puțin prețioase. Adică acele lucruri cu care am rămas, bune sau mai puțin bune, pe care le voi înșira aici, nu în ordine cronologică, ci așa cum îmi trec mie prin cap. Într-un weekend plin s-au întâmplat multe și acuma nu pot să mă apuc să povestesc în amănunt ce și cum. Ar fi prea multe de scris.

  1. Alături de niște oameni faini ai Botoșaniului am trăit 3 zile și 3 nopți acolo unde Eminescu a crescut. La Ipotești – un sat frumos, cu drumuri asfaltate pe care eu nu le-am mai călcat înainte. Decât o singură dată cu mașina, când am făcut școala de șoferi. M-am bucurat de revederea blogărașilor pe care i-am cunoscut la blogmeet-ul din aprilie și totodată m-am bucurat să cunosc și alții noi.

  2. Când am fost propus să ies în față împreună cu Florentina și să ajutăm puțin la prezentare, nu m-am dat înapoi de la așa ocazie și, mai ales, de la așa onoare. Am prezentat bloggerii participanți unul câte unul. Fiindcă pe majoritatea îi cunoscusem abia în acea dimineață, a trebuit să mai improvizez un picuț ca să pot spune câte ceva despre fiecare în parte. Până la urmă mi-am făcut treaba, deși am mai greșit niște nume. Important este că astfel de experiențe pe mine mă ajută să-mi mai dezvolt vorbitul în public și spontaneitatea.

  3. foto Ovidiu Porohniuc
  4. La focul de tabără, când am cerut unei tinere fete să-mi dea chitara ei ca s-o zgrepțăn și eu oleacă (nu spun „să cânt” fiindcă nu știu să cânt) am aflat că mâna stângă se ține pe gâtul chitarei și cu dreapta ciupești corzile. Eu până atunci o țineam invers că așa mi-era mai la îndemână.

  5. Am aflat că Eminescu n-a fost numai un genial poet și scriitor așa cum îl știm cu toții, ci a fost și un eminent jurnalist – profesie care îi asigura traiul zilnic. Și mai ales, Eminescu a fost și un necunoscut muzician profesionist, un pasionat folclorist și un interpret autentic al artei populare.

  6. I-am cunoscut pe micii reporteri ai Ziarului Buzz de la care m-am „contaminat” cu puțin din acel spirit al lor: tânăr, creator, neobosit, ce numai copiii îl au dar care poate ajunge și la noi, ăștia mai mari. Dacă stăm puțin de vorbă cu ei.

  7. Am stat de vorbă cu o doamnă profesoară de istorie ce-și îndrăgește foarte mult profesia și este iubită de elevii ei pentru că aduce un pic de prospețime orelor sale. Le oferă nu doar lecții predate pe caiet ci și diferite activități interactive de învățare. De asemenea cadre didactice consider că are mare nevoie sistemul românesc de învățământ. Cum pe mine mă tentează această meserie, am fost numai ochi și urechi întreaga discuție.

  8. Am vizitat lacul lui Mihai Eminescu, „lacul codrilor albastru” și, sincer, n-am prea rămas plăcut surprins. Mă așteptam la un lac frumos amenajat, cu pontoane, căsuțe pe margine, apă străvezie cu pietre pe fund. Și când colo, un peisaj dezagreabil: o baltă mizerabilă plină de papură unde în mijloc abia stă tolănită un fel de pasarelă de pe care poți admira mai bine urâtul ce te înconjoară, având și parte de mici clătinări ce dau impresia că te prăbușești cu totul. Dacă ar fi avut Bacovia un lac, cu siguranță ar fi arătat mai bine decât al lui Eminescu

Iar în final, ca să nu închei într-o notă negativă, pun câteva fotografii făcute de mine pe acolo și în același timp țin să mulțumesc încă o dată Centrului Europe Direct Botoșani care au bine organizat această primă ediție a taberei. Abia aștept următoarea.