Ce săptămână ClujShorts minunată am avut!

Cu filmul de scurtmetraj sunt prieten vechi. Întotdeauna a fost și este o plăcere pentru mine să mă pun la un asemenea gen de film. Pentru că așa îmi pot satisface nevoia de mirare resimțită peste zi, într-un timp scurt. Pentru că, oricât de somn mi-ar fi seara, e imposibil să adorm la un scurtmetraj. Pentru că filmul de scurtmetraj, în ciuda duratei sale mici, izbutește să-ți transmită ceva, să facă să vibreze ceva în tine, să-ți fure de pe față un zâmbet. Pentru că un scurtmetraj te face să rostești acel „wow”, până la urmă.

De anul trecut am văzut pe facebook că există în Cluj un festival al scurtmetrajelor, însă până m-am trezit eu, totul se terminase. Anul acesta, în schimb, am avut mai mult noroc, mai multă atenție și nu mi-am mai permis să ratez așa ceva. Mi-am luat din timp fluturaș cu programul și mi l-am lipit deasupra biroului, apoi mi-am ajustat programul meu personal în așa fel încât să pot mușca o bucată cât mai mare din festival.

Este vorba despre ClujShorts International Short Film Festival. Un tânăr festival, aflat la cea de-a treia ediție, ce și-a făcut deja loc în spațiul cultural-artistic clujean. ClujShorts se alătură și el, cu pași ușori și repezi, pe lângă frățiorii mai mari TIFF și Comedy.



Încă de luni, din prima zi de sărbătoare, am simțit o atmosferă destinsă, tânără, caldă ce plutea înăuntrul și în fața cinematografului Victoria – locul de bază al desfășurării festivalului. Atmosferă ce a continuat în același stil frumos toată săptămâna. Voluntarii nu erau stresați, erau tot numai un zâmbet, dornici tot timpul să-ți răspundă la întrebări. La fel și oamenii din organizare, simțeai o ușurință în a comunica cu ei de parcă i-ai mai fi cunoscut cândva, în copilărie.

Fiind pasionat de domeniul acesta al filmului, în pauze stăteam de vorbă lejer cu unii studenți de la teatru și televiziune – facultate la care și eu am visat să merg. Printre ei m-am întâlnit cu Aron Rudics. Un tânăr pasionat ce s-a apucat cu mult entuziasm să facă un scurtmetraj cu numele „777” despre dependența de jocurile de noroc a unora români. Dar mai multe despre filmul său și cum poți lua și tu parte la realizarea lui am să vă zic într-un viitor articol.

Bineînțeles că în timpul săptămânii nu mi-au lipsit filmele. Mi-am aruncat acum un ochi peste notițele ce mi le-am luat în timpul proiecțiilor și observ cu mirare că am vizionat peste 50 de scurtmetraje. De fapt, nici nu știu de ce mă mai mir? Au fost și zile când m-am dus acolo la ora 3 și până noaptea la 12 și ceva nu am mai părăsit sala. Numai cât ieșeam în pauze la povești sau la un covrig.

Scurtmetrajele mi-au plăcut în mod deosebit. Privind atât de multe și petrecând atâta timp în acea atmosferă de film, unde soseau și tineri regizori. Prezenți pe scenă pentru a răspunde la întrebările din public. Am ajuns să înțeleg și să îmi placă cuvintele din comunicatul de presă:
Filmul de scurtmetraj este mai mult decât un film scurt. Filmul de scurtmetraj presupune concentrare, subtilitate, îndrăzneală. Comprimarea unei povești nu înseamnă doar o prescurtare a timpului, ci și o construcție aparte a scenariului, a personajelor, a montajului și a regiei. Dar înainte de toate, filmul de scurtmetraj este un loc al inovației, al experimentului, al îndrăznelii; acestea sunt elementele pe care le valorizăm la ClujShorts International Short Film Festival.
În această notă, aș vrea să închei și să vă propun un scurtmetraj drăguț, unul din primele pe care le-am văzut și mi-au plăcut . Sper că v-am trezit și vouă pofta pentru scurtmetraje, dacă nu deja chiar o aveți sădită în voi. Mulțumesc!