O mică mare provocare: Săptămâna asta fără facebook

Mi-a venit o idee! Un fel de experiment personal. Săptămâna aceasta, care începe în forță mâine dimineață, vreau să văd cum e să stai fără facebook timp de 7 zile. În fiecare seară, voi nota aici, în această postare, impresiile ce merită împărtășite cu voi. Dacă mai e vreun blogger sau careva căruia îi place ideea, îl invit să se alăture micii marii provocări. No bun. Ctrl+d și ne auzim mâine seară!



Update 22 martie 2015


Iată că s-a încheiat și săptămâna intitulată „fără de facebook”. Știu că spuneam c-o să scriu aici, seară de seară, impresiile despre cum se scurg zilele mele fără să intru pe această rețea de socializare mâncătoare de timp. Dar am menționat că „impresiile ce merită împărtășite”. Așa că n-am mai venit cu update-uri pentru că nu prea aveam ce spune foarte interesant. Săptămâna a trecut normal, la fel ca mini-vacanțele petrecute undeva la munte sau la bunici, unde n-ai net deloc, deloc, nu doar facebook.

Am avut, nu pot să spun că n-am avut și momente când mă tenta să mă loghez. Primeam de la ei tot felul de email-uri: că s-ar putea să cunosc pe cutare, că am mesaje, cereri de prietenie, etc, etc. Dar fugăream ispitele prin tot felul de maniere: deschizând cartea și citind, verificându-mi mail-ul sau punându-mă la un film bun.

Săptămâna asta, nu mai știu în ce zile și nici nu vă pasă, am văzut 2 filme bune: Au Revoir Les Enfants și When You're Strange. Primul este o dramă regizată foarte bine de francezul Louis Malle, a cărei acțiune se întâmplă în timpul celui de-al doilea război mondial. Cu un ritm calm ce nu te grăbește nicăieri, filmul redă viața de zi cu zi dintr-un seminar din Franța unde cresc (în sensul că se dezvoltă) câțiva băieți, copii proveniți din familii destul de înstărite. Focusul este pus pe prietenia ce se leagă între doi colegi. Foarte bun filmul! Recomand. Jocul actoricesc al tinerilor actori este profund, subtil. De apreciat pentru niște copii care atunci au jucat pentru prima oară într-un film și am impresia că și pentru ultima.

Al doilea film, When You're Strange, după cum probabil unii v-ați prins din titlu, sau dacă nu chiar l-ați și vizionat, este un documentar despre The Doors. Am ales să mă uit la el pentru că îmi place foarte mult muzica lor și voiam să aflu mai multe despre ei. Am aflat că Jim Morrison iubea foarte mult poezia, numele trupei, The Doors, e ales de către el și-i inspirat dintr-un vers din William Blake:
If the doors of perception were cleansed
every thing would appear to man as it is: Infinite.
Dacă îți place The Doors, atunci chiar te rog să te uiți la documentarul ăsta. Ai să afli chestii chiar interesante. Cum ar fi, de exemplu că Jim la început, timid fiind, cânta cu spatele către public, ai să afli despre problemele sale cu băutura, momentele de lipsă de încredere în sine când considera că vocea-i nu sună deloc bine și ce scoate pe gură e-o lălăială neplăcută auzului, nu cântec.

Săptămâna asta a fost chiar faină. Am revenit, cel puțin cu prezența deocamdată, și în organizația studențească din care fac parte de anul trecut. Pseudo-socializarea de pe facebook am înlocuit-o cu socializare pe bune. Am început din nou se merg pe la party-uri cu ei și cred că weekend-ul viitor mă duc și la o cabană.

În concluzie, de-acum am să stau mai puțin pe facebook că e mai faină viața așa. Nu spun că nu mai intru deloc și gata, doar că voi sta mai puțin, pentru că văd că mare lucru nu pierzi de pe acolo. Ce pierzi sunt minunățiile ce se întâmplă în realitate, în timp ce stai ore în șir într-un loc virtual.