Vine toamna, bine-mi pare.

M-am săturat de vara asta, jur. În afară de un curs de actorie la care am participat cu entuziasm și vreo 2 săptămâni de concediu din care în prima am fost acasă și pe-a doua am dedicat-o bălăcelii, nu mi s-a întâmplat nimic frumos sau nou. Tare m-am bucurat în alea câteva zile când a plouat. Credeam că nu se va mai termina toată căldura asta care, parcă, m-a înnebunit de cap.

Toropeala asta spurcată mi-a tăiat orice poftă. Nici n-am mai citit, nici n-am mai scris, la filme nu m-am mai uitat. Serviciu și somn, serviciu și somn, serviciu și somn. Știți la câte filme m-am uitat toată vara? La două faching filme. La You're Not You și la El laberinto del fauno. Vi le recomand pe amândouă, mai ales pe al doilea. Știți câte pagini am citit vara asta? Nici eu nu știu, oricum numărul tinde spre zero.

Abia aștept să vină toamnă, să înceapă anul universitar, să mișune iar studenți prin campus, să merg la teatru, să mă duc la filme, să merg la evenimente, la concerte, la clubul de lectură. Să merg la facultate. Da, la facultate. Așa-i de fain să te trezești dimineața la șapte jumate și să cobori Republicii spre curs. Mai ales cu bicicleta. Îmi place și pe jos, desigur: fie singur, cu ceva bun în căști, fie cu ceva coleg(ă) cu care să mai povestesc despre una, alta. Dar cu bicicleta e altceva: simt că zbor și, pe deasupra, ajung și-n opt. Nu în 25 de minute, cât aș face pe jos.

Toamno, grăbește un pic pasul și hai odată! Vino cu ploile, cu frigul, cu ceața, cu vântul tău, cu tot! Am început să vorbesc cu anotimpurile pe blog. E clară treaba. :))



Autumn Landscape by Vincent van Gogh