Adio, prima mea orhidee!

Începuse la un moment dat să mă încânte ideea de a avea ceva viu în casă, să știu că nu sunt singur atunci când mă simt cel mai singur om de pe pământ. Un animal deja e prea viu pentru mine. Singurule animale pe care le-aș ține în casă ar fi o mâță sau un peștișor într-un acvariu pe care să-l țin pe birou. Dar nu acum, în studenție, ci poate când am să mă așez la casa mea. Orhideea mea, prima vietate pe care am avut-o vreodată, mi-am luat-o la întâi martie 2014. Prima zi de primăvară. Mă simțeam tare bine cu ea pe birou, mă inspira, îmi transmitea o stare bună.

Îi făceam fotografii, o puneam pe facebook. Îi ștergeam frunzele de praf cu șervețele speciale pentru așa ceva. I-am cumpărat chiar și un ghiveci mai mare, din sticlă. Îmi plăcea să-i văd rădăcinile prin substratul din scoarță de pin și altele de care avea ea nevoie. Și ea iubea acel ghiveci din sticlă, pentru că îi dădea voie să-i fie atinse rădăcinile de lumina din cameră. Orhideea crește în mod natural pe scoarțele unor copaci, de aceea este important ca rădăcinile-i să aibă acces la aer și la lumină.

Ieri mi-am cumpărat o orhidee. Uite ce frumos șade ea pe biroul meu.

Posted by Petru Dolhovski on Saturday, March 1, 2014


Nici prea multă apa nu-i priește. Îi pusesem niște pietricele de râu pe fundul ghiveciului, printre care să se scurgă excesul de apă. Apa aceea se evapora ulterior și-i crea un mediu bunicel de supraviețuire și chiar de dezvoltare. Uneori îi pulverizam și frunzele cu un nutrient special pentru orhidee. O ducea bine.

Astăzi se împlinește o lună de zile de când această minunăție a naturii îmi face viața mai fericită în fiecare zi.

Posted by Petru Dolhovski on Monday, March 31, 2014


În ultima vreme, însă, nu-i mai acordam atenție și îngrijire atât cât și-ar fi dorit ea, atât cât ar fi avut ea nevoie. Nu prea o mai udam regulat, ci doar când îmi aduceam aminte. Cu toate acestea arăta foarte bine, frunzele-i erau de un verde intens. Însă florile-i întârziau să-i mai apară. Făcusem o mare greșeală. După ofilirea florilor pe care le avusese inițial, i-am tăiat tijele florale complet.

Prima oară a rezistat greșelii mele și s-a dovedit a fi foarte puternică – a dezvoltat o nouă tijă pe care au și înflorit flori. Anul trecut, pe vremea aceasta, pe ea o durea la patină, venea Moș Crăciun și ea mă încânta cu florile ei. Însă, după ofilirea și acestor flori, am făcut același lucru. Am tăiat iar complet tija sa florală, crezând că așa se face și așa este corect. De data aceasta, n-a mai reușit să dezvolte alte tije, deja era prea mult pentru ea.

O doare la petală. Iarna vine și ea înflorește. :)

Posted by Petru Dolhovski on Tuesday, December 2, 2014


A continuat să mă încânte, însă fără flori. Chiar și așa, era foarte frumoasă. Săptămâna trecută mă hotărâsem să-i schimb substratul. Mă temeam de acestă idee, de parcă știam că va însemna sfârșitul pentru ea. Nu m-am apucat de unul singur de toată treaba, ci am apelat la ajutorul unei fete despre care știam că studiază horticultura și mai știe câte ceva despre plante și flori. M-a ajutat foarte mult acestă fată. Îi mulțumesc! Am fost cu orhideea acasă la ea și i-am schimbat împreună pământul. A fost frumos și interesant.

În sfârșit văzusem și eu cum se schimbă substratul unei orhidee. Văzusem cum arată fără ghiveci, dezgolită, vulnerabilă. Credeam că-i va prii noul substrat, însă, din păcate, n-a rezistat tranziției. Aseară, la 3 zile după schimbare, începuse să-i cadă frunzele instantaneu. Speram că își va reveni, însă speranțele mele erau deșarte. Într-un moment de enervare, când văzusem că-i căzuse și ultima frunză dintre cele mai mari și mai frumoase, am luat-o, am scos-o și am aruncat-o în coșul de gunoi. E atât de ușor să distrugi ceva!

Am spălat, apoi, ghiveciul din sticlă vreo juma' de oră. La chiuveta din baia camerei de cămin, la care au acces și colegii din camera alăturată. L-am spălat bine cu pur. De două ori, să strălucească. Am selectat pietricelele de rău de printre bucățelele de scoarță de pin, le-am spălat bine și le-am presărat pe fundul ghiveciului gol. L-am așezat apoi, frumos, pe birou, în așteptarea unei noi orhidee.