Dureri de genunchi când alerg. Cum fac să-mi treacă?

Au apărut și la mine durerile de genunchi când alerg. La început nu prea le-am dat importanță. Am zis că e vorba doar de-o chestiune de adaptare. Dar, ce se vezi? Ele au continuat să mă supere. Și nu așa, cu blândețe. Nu, frate! Tare! După o tură de vreo 15 Km prin pădure, am ajuns în campus și nu mai puteam să urc scările din fața cantinei. Eram atât de amuzant, foloseam balustrada. Dar e bună și câte o pățanie din asta. Te bucuri mai tare de viață după aia. A doua zi deja eram okay. Ca să mă mai destind, am mers pe jos până la mall.

Deja mă gândeam că într-o săptămână voi fi din nou în stare să alerg. Dar credeți că am rezistat? După o zi deja eram în parc. Mi-a plăcut prea mult ideea fetelor de a alerga o tură scurtă, simbolică, cu ocazia Micii Uniri. Ele și-au luat și steagul. Ne-am simțit bine. Pe urmă, când am văzut că nu-i așa bai, am mai ieșit într-o seară la o tură oleacă mai serioasă. După vreo 6 Km, unul din genunchi (același genunchi) a început iar să mă supere. Ei, și de-cuma mi-am zis că e musai să stau cuminte, măcar o săptămână.

Mi-am schițat o mică strategie de abordare după perioada de repaus. Am să încep cu distanțe mici, treptat. De evitat suprafețele tari. N-am să neglijez încălzirea și stretching-ul de înainte și de după antrenament. Plus, pentru a alterna, voi da atenție și altor sporturi. Un pic de înot sau bicicletă în zilele în care nu alerg. Am mai citit că și pantofii pot fi o problemă. Ai mei nu sunt foarte performanți, sunt la „primul preț tehnic”. De aceea, probabil că am să le iau o pereche de branțuri moi, cu gel, care să mai atenueze din șoc. Sper să mă recuperez cu bine și, la semimaraton, să scot timpul pe care mi l-am propus.

Dacă aveți și alte sugestii, vă rog să le împărtășiți și cu mine. Sănătate!