Tristeţe...


Tristeţea îmi inundă sufletul
Şi parcă timpul se dilată când lângă mine tu nu eşti.
O ploaie rece a început să cadă,
Simţind povara stropilor săi grei.
Miracolul iubirii nu s-a stins.
Ce mult doresc să te cuprind în braţe!

Tristeţea peste chipul meu s-aşază.
Afară timpul încă e ploios.
Ce trist e codrul fără haina verde!
Aş vrea să mă avânt cu tine
În al iubirii paradis.
Şi în durerea dorului de tine,
Mi-ai dat speranţa dragostei eterne.

La fel de-nsigurat şi trist mă simt.
Zilnic te văd şi-atât eşti de aproape.
Mă umplu cu dorul de tine
Te chem şi te aştept
Să reverşi căldura privirii tale
Peste sufletu-mi trist
Îndulcind aşteptarile sale.

Mi-e sufletul gol fără tine...


Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la blog pentru a primi notificări prin e-mail când scriu ceva nou. De asemenea, poți aprecia pagina mea de facebook sau pur și simplu să dai mai departe mesajul folosind butonul share. Și nu în ultimul rând, din orice motiv, poți să-mi lași un comentariu mai jos cu gândurile tale.

Comentarii

  1. Nu există bucurie adevărată fără să fie precedată de opusul ei: http://bit.ly/yiO9u6

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

S-ar putea să vă mai placă și

Comentarii recente în Blogger

Cum să adăugaţi caseta de comentarii Facebook în Blogger

Aţi văzut că mi-am schimbat logo-ul?