O întâmplare minunată

Mă-mbată zâmbetul tău dulce
Şi raza caldă a privirii
Şi mă cupinde ca o vrajă
Fiorul tainic al iubirii.

Cu chipul tău cel plin de farmec
Răscolitor de-adânci dorinţi
Tu, enigmatică făptură,
Aproape că m-ai scos din minţi.

Mi-ai furat liniştea şi somnul
Sunt zbuciumat de-al tău amor
Şi numai simpla ta prezenţă
Îmi umple sufletul de dor.

Şi-mi pare că-mi eviţi privirea
Şi că din cale-mi te fereşti,
Chiar dacă-ţi mai găseşti vreo clipă
Să-mi spui ce mult tu mă iubeşti.

De ce te temi de-a mea iubire,
De ce tot fugi din drumul meu,
Tu chiar nu înţelegi, iubito,
Cât sufăr şi cât mi-e de greu?...

Ce mult aş vrea să-mi fii aproape,
Să mă alint la sânul tău
Şi să îţi spun cât mi-eşti de dragă
Şi că te voi iubi mereu.

Eşti pentru mine chintesenţa
Poate a tot ce mi-am dorit,
Dintre iubirile de-o viaţă,
Pe care eu le-am întâlnit.

Eşti o-ntâmplare minunată,
Ce-aş vrea-o fără de sfârşit,
Eşti dulcea şi frumoasa fată,
Pe care o aştept demult.

(Nicolae Vlad, O întâmplare minunată)


Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la blog pentru a primi notificări prin e-mail când scriu ceva nou. De asemenea, poți aprecia pagina mea de facebook sau pur și simplu să dai mai departe mesajul folosind butonul share. Și nu în ultimul rând, din orice motiv, poți să-mi lași un comentariu mai jos cu gândurile tale.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

S-ar putea să vă mai placă și

Comentarii recente în Blogger

Cum să adăugaţi caseta de comentarii Facebook în Blogger

Aţi văzut că mi-am schimbat logo-ul?