De-o veşnicie te aştept

De-o veşnicie te aştept, iubito,
Şi nu m-am îndoit că vei veni,
Căci apăreai în visurile mele
Cu mult 'nainte de-a te întâlni.

De ce-ai întârziat atâta nu ştiu.
Pe unde-ai fost, pe unde ai umblat?
Mă simt frustrat că soarta nemiloasă
De dragostea ta dulce m-a privat.

Dar iată, ai sosit, eşti lângă mine,
Răbdarea-mi în zadar n-a fost nicicum,
A meritat această aşteptare
Pentru plăcerea clipelor de-acum.

Zâmbetu-ţi cald mă-ndeamnă să mă apropii
De chipul care-atăta l-am visat
Te strâng la piept şi te sărut tiranic
Cu patima cu care-am aşteptat.

(Nicolae Vlad, De-o veşnicie te aştept)


Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la blog pentru a primi notificări prin e-mail când scriu ceva nou. De asemenea, poți aprecia pagina mea de facebook sau pur și simplu să dai mai departe mesajul folosind butonul share. Și nu în ultimul rând, din orice motiv, poți să-mi lași un comentariu mai jos cu gândurile tale.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

S-ar putea să vă mai placă și

Sfârșit de iunie 2020 – Cum stau cu trândăvia

Părerea mea sinceră despre manifestul elevei de clasa a 12-a

Deschide orice fişier cu FreeFileViewer