Fericirea şi credinţa

Când te caut pe tine, Dumnezeul meu, eu caut viaţa fericită. Dacă trebuie să spun cum voi căuta viaţa fericită, îmi pun următoarele întrebări. Să o caut oare prin reamintire, ca şi cum aş fi uitat-o, dar încă mai ţin minte că am uitat-o? Sau să o caut prin dorinţa de a o cunoaşte, ca şi cum ar fi ceva necunoscut pentru mine? (...)

Abia dacă auzim numele fericire şi îndată recunoaştem cu toţii că pe ea o râvnim; nu ne încântă doar sonoritatea cuvântului. (...) Căci există o bucurie care nu este dată celor fără evlavie, ci doar acelora care te slujesc de bunăvoie, iar această bucurie eşti tu însuţi. Şi aceasta este adevărata fericire a vieţii, să ne bucurăm întru tine, pentru tine, şi din cauza ta; aceasta este fericirea adevărată şi nu există altă fericire.
(Sf. Augustin, Confesiuni)


Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la blog pentru a primi notificări prin e-mail când scriu ceva nou. De asemenea, poți aprecia pagina mea de facebook sau pur și simplu să dai mai departe mesajul folosind butonul share. Și nu în ultimul rând, din orice motiv, poți să-mi lași un comentariu mai jos cu gândurile tale.

Comentarii

S-ar putea să vă mai placă și

Deschide orice fişier cu FreeFileViewer

Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?

Societatea închisă şi societatea deschisă