Plăcută e tristeţea

Tristeţea îmi inundă sufletul,
Alerg desperat
În căutarea sinelui meu,
Să văd care sunt motivele durerilor sale.
Sunt vulnerabil,
Fragila victimă
A propriilor mele fantasme
Ce nu-mi dau pace
Grav perturbând
Adâncurile fiinţei mele.
Cu toată dezesperata tristeţe
Ce-mi inundă sufletul
Sunt chinuit de himere
O oboseală plăcută
Invadează istovitul meu trup.
Încerc să adorm
Şi mă acopăr cu dorul de tine.
Tare plăcută e tristeţea
Ce-mi inundă sufletul
Cu durerea dorului tău...
(Nicolae Vlad, Plăcută e tristeţea)


Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la blog pentru a primi notificări prin e-mail când scriu ceva nou. De asemenea, poți aprecia pagina mea de facebook sau pur și simplu să dai mai departe mesajul folosind butonul share. Și nu în ultimul rând, din orice motiv, poți să-mi lași un comentariu mai jos cu gândurile tale.

Comentarii

  1. Este frumoasa poezia, versuri adevarate, dar am o intrebare...te regasesti in aceste versuri?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma regasesc atunci cand sunt trist amintindu-mi de o fata pe care am iubit-o in adolescenta si ea nu m-a iubit. Insa nu ma regasesc prea des in aceste versuri, doar atunci cand imi amintesc de acea dragoste adolescentina. Acum mi-ai amintit tu cu intrebarea asta. :D

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

S-ar putea să vă mai placă și

Comentarii recente în Blogger

Cum să adăugaţi caseta de comentarii Facebook în Blogger

Aţi văzut că mi-am schimbat logo-ul?