Fiinţă şi devenire

Problema filosofiei este, în ultimă instanţă, fiinţa; dar felul cum s-a pus tema fiinţei a riscat să fie sfârşitul filosofiei. Atâta vreme cât fiinţa este opusă devenirii, gândirea rămâne în impas. (...) Devenirea slujeşte fiinţa, nu i se opune. (...) Se obţine astfel un termen ontologic nou, în afară de fiinţă şi devenire: cel de devenire întru fiinţă. (...) Ce este fiinţa la modul ei? E devenire întru fiinţă reuşită. Ajungem astfel la constatarea că devenirea întru fiinţă, termenul aparent construit artificial, el este miezul realului. (...) Totul este devenire întru fiinţă — floarea este aşa, absolutul este aşa. Numai că floarea este devenire întru fiinţă neobţinută, absolutul o denumeşte pe cea reuşită. (...)
(Constantin Noica, Devenirea întru fiinţă)


Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la blog pentru a primi notificări prin e-mail când scriu ceva nou. De asemenea, poți aprecia pagina mea de facebook sau pur și simplu să dai mai departe mesajul folosind butonul share. Și nu în ultimul rând, din orice motiv, poți să-mi lași un comentariu mai jos cu gândurile tale.

Comentarii

S-ar putea să vă mai placă și

Deschide orice fişier cu FreeFileViewer

Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?

Societatea închisă şi societatea deschisă