Mă mențin în formă și protejez natura de pe bicicletă

Îmi amintesc cu plăcere când mergeam cu părinții mei la bunici, iar tata mă căra după gât pentru că eram atât de tânăr încât nu puteam merge prea mult pe jos. Apoi am mai îmbătrânit, iar tăticu' a început să gâfâie și așa mi-a dat drumu' jos să merg pe picioarele mele, bineînțeles cu mămica de mână, la început. De când eram la grădiniță și până în clasa a șeptea, când ai mei mi-au luat o bicicletă, am mers pe jos. În zilele ploioase nu-mi puteam permite