Petru Dolhescu

Îmi amintesc cu plăcere când mergeam cu părinții mei la bunici, iar tata mă căra după gât pentru că eram atât de tânăr încât nu puteam merge prea mult pe jos. Apoi am mai îmbătrânit, iar tăticu' a început să gâfâie și așa mi-a dat drumu' jos să merg pe picioarele mele, bineînțeles cu mămica de mână, la început. De când eram la grădiniță și până în clasa a șeptea, când ai mei mi-au luat o bicicletă, am mers pe jos. În zilele ploioase nu-mi puteam permite

Prima sesiune...un fleac, m-a ciuruit. În sesiunea de restanțe îmi iau vestă antiglonț. De când am fost la primul curs mă tot gândesc dacă alegerea pe care am făcut-o a fost una bună, dacă locul meu este la politehnică, dacă voi putea deveni un inginer bun, să-mi fac treaba bine. Chiar dacă în momentul actual sunt plin de restanțe, pasiunea mea pentru tehnologie și gadgeturi îmi șoptește să continui cu ceea ce am început. Înainte de a deveni student am vorbit cu superficialitate despre alegerea facultății , acum voi încerca să