Fată cu nume de arhanghel

Acum... tu ai plecat, eu am rămas.
Dar...nu! Nu mi-ai luat doar o parte din mine ca altădată,
ca atunci când eu am plecat și tu ai rămas,
ci mi-ai luat totul.
Nu mi-ai lăsat nici măcar o schiță a unui zâmbet care să exprime
speranța că ne vom întâlni și te voi săruta iar.
Mi-ai luat dorința de viață și mi-ai lăsat convingerea,
decizia de a mă scălda în lava singurătății, a suferinței, a morții.

„Du-te și dormi dacă ți-e somn!”
ți-am repetat c-o nepăsare perfidă.
Și te-ai ridicat, mi-ai spus noapte bună
și te-ai îndepărtat în întunericul nopții.
Câteva minute am rămas jos, neclintit, pe acea bancă,
să-mi revin, să mă adun. Ce să mai adun?
când tu mi-ai spulberat întreaga mea ființă!

Mi-ai spus să fac ce vreau, ce simt.
Dar dacă eu fac ce simt nu te las pe tine să faci ce simți.
Du-te! Du-te și dormi dacă ți-e somn, fată cu nume de arhanghel.
Visează la Zânul tău, apoi trezește-te!
Vino și așază-te lângă mine, aici, pe aceeași bancă unde m-ai lăsat.
Prinde-mă de mână, ridică-mă!
Pe noi nouă redă-ne!


Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la blog pentru a primi notificări prin e-mail când scriu ceva nou. De asemenea, poți aprecia pagina mea de facebook sau pur și simplu să dai mai departe mesajul folosind butonul share. Și nu în ultimul rând, din orice motiv, poți să-mi lași un comentariu mai jos cu gândurile tale.

Comentarii

S-ar putea să vă mai placă și

Comentarii recente în Blogger

Aţi văzut că mi-am schimbat logo-ul?

Cum să adăugaţi caseta de comentarii Facebook în Blogger