Am o carte de dat. Băiatul cu pijamale în dungi

|
Am un coleg la facultate care niciodată nu dă greș când vine vorba de recomandări de filme. El este expertul meu personal în ale filmelor. L-am întrebat într-o seară de o dramă, ceva care să mă tulbure, să mă facă să mă gândesc la acel film încă vreo câteva zile după ce-l văd. În ultima vreme mă pasionează genul ăsta pentru că arată viața așa cum este ea în realitate. Mi-a spus: The Boy in the Striped Pajamas. Încă de la auzul titlului am fost curios și cu prima ocazie l-am și vizionat.

Până mai ieri nu am dat importanță cititului în viața mea

|
Până mai ieri nu am prea dat importanță cititului în viața mea. Când eram mic mă înfricoșa ideea de a citi o carte întreagă: „mamăă câte foi are și n-are poze. cum să citesc eu tăti foile astea pline cu scris?” Nimeni nu m-o tras deoparte să-mi spună, să-mi explice: „uăi copchile, puni mâna ș' șitești!” În liceu, doamna profesoară de limba română a încercat să ne pună cu burta pe cărți. Pentru unii colegi a mers. Pentru mine, nu. Cu chiu, cu vai, am citit și eu vreo câteva cărți în liceu. Le pot număra pe degete.

De ce mi-am șters pagina de facebook a blogului

|
Astăzi m-am hotărât să renunț la pagina de facebook a blogului pentru că mi-am dat seama că aceasta n-avea niciun rost. Nu spun asta pentru că au apreciat-o doar 362 de persoane. Ci cred că n-avea niciun rost deoarece blogul meu este un blog personal ce-mi poartă numele și rolul paginii poate fi jucat mult mai bine de profilul meu de facebook, ce-mi poartă numele. De fiecare dată când anunțam pe facebook că am publicat un nou articol pe blog, o făceam atât pe pagină cât și pe profil.

Grupul de facebook Bloggeri Clujeni

|
Nu sunt cineva în online-ul clujean. Nu am realizări. Nu am făcut campanii. Nu am organizat evenimente. Nu încă. Din dorința de a cunoaște mai mulți bloggeri din Cluj-Napoca, am căutat un grup de facebook cu ei. Dar nu am găsit, așa că m-am apucat eu să fac unu', fără să-mi cer voie de la nimeni. Consider că nu am greșit într-un fel că am făcut acel grup de facebook și că n-am supărat pe nimeni.

Grave of the Fireflies – Mormântul Licuricilor

|
Pe ideea Mâine am examen. Ce film îmi recomandați?, am vrut să mă uit la un film trist în seara asta și google mi-a recomandat Grave of the Fireflies. Mormântul licuricilor m-a impresionat atât de mult încât acum scriu articolul ăsta pe blog. Niciodată n-am mai încercat să fac asta. Și nu pentru că n-am mai văzut filme care să mă impresioneze ci pentru că ideea de a scrie despre filme mă speria puțin. Aveam proasta concepție că trebuie să fii cine știe ce cinefil ca să-ți poți spune părerea despre un anumit film.

Stresul este dăunător doar dacă noi credem asta

|
Uite că a trecut și sesiunea. Unii studenți, cum ar fi ăștia, au rămas cu restanțe, alții au rămas cu fire de păr alb, riduri sau mai știu eu ce urme ale stresului. De ce? Pnetru că de ani de zile auzim în stânga și în dreapta că stresul ne îmbolnăvește, crește riscul de orice, de la o simplă răceală la boli cardiovasculare. Stresul a fost transformat într-un inamic public al sănătății. Însă noi studii ne arată că stresul ne este dușman atât timp cât noi credem că ne este dușman.

Mâine am examen. Ce film îmi recomandați?

|
După ce că tot semestrul, studentu' nostru n-a învățat un bob, în sesiune tot își caută altceva de făcut în loc să deschidă o dată dracu' cursu' ăla și să citească sau să se apuce de-o problemă. Începe să măture prin cele mai întunecate colțuri ale camerei, freacă wc-ul și frigiderul, își face ordine pe birou, prin rafturi, pe desktop, își schimbă lenjeria, își reinstalează windows-u'. Îl apucă sportul și lectura. Aleargă, face exerciții calistenice, citește întregi volume.