Captiv în septembrie

|
Septembrie, până nu demult, însemna în viața mea de copil o lună care-mi aducea chiar în mijlocul ei mult așteptatul început de școala când ai mei îmi cumpărau haine noi, primeam noi manuale. Noi materii de devorat, unii noi colegi de cunoscut, unii noi profesori. Reîntâlnirea cu prietenii din școală. Mirosul de proaspăt văruit al holului, al sălii de clasă. Toate acestea creau o atmosferă care mă acapara și mă motiva. Un farmec aparte aveau și discursurile profesorilor din primele ore.

Telefonul

|
24 septembrie, noaptea târziu, trecut de ora doișpe. Trecut și de echinocțiul de toamnă, acel moment când ziua este egală cu noaptea și soarele răsare și apune chiar în punctele cardinale est și vest (doar n-o să răsară din nord sau să apună în sud, sau invers, hai să fim serioși). Ies de la serviciu frumos, am avut tură până târziu. Dublă. Dau să încalec bicicleta, mijlocul meu prin care-mi transport corpul dintr-un loc în altul de ceva vreme încoace, și când mă pregătesc să dau prima pedală vibrează telefonul.

Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?

|
Atât de mult mi-a plăcut felul desăvârșit în care Maia Morgenstern recită aceste versuri și versurile în sine, încât cu puțină răbdare și cu puțin uz de tasta „space” le-am scris aici. Google a sărit și el în ajutor și mi-a spus că Rainer Maria Rilke, autorul versurilor, este bărbat, și nu femeie cum ar încerca să ne inducă în eroare numele lui. Din ce operă fac parte încă nu m-am lămurit: Ori e „Saul înaintea regelui David” ori e „David cânta înaintea lui Saul”. Este o diferență, totuși. Dar hai să lăsăm asta și să fim atenți la conținut.

Draga mea Politemniță

|
De obicei nu-mi place să scriu pe blog despre problemele mele. Îmi place mai degrabă să le depășesc de unu' singur și apoi să scriu mândru ce am învățat din ele, sau cu ce m-au îmbunătățit pe mine ca om. Sau ce upgrade mi-au adus, dacă vreți. Dar acum sunt mult prea încolțit de ele. Noroc că s-au spălat pe colți, altfel nu știu cum mai rezistam. Glumesc. Măcar septembrie nu mi-a luat simțul umorului, în schimb mi-a adus momente. Momente de stres, poate cele mai stresante din toată viața mea.

Nătărău, tont, netot, tâmpit, cretin, fraier, neevoluat

|
Nu vreau să spun nimic despre textul de mai jos, dar trebuie să scriu aici vreo câteva rânduri ca să am o bucată de text pentru homepage. Cert este că am avut chef să scriu textul de mai jos și l-am scris. Aș fi avut mai multe de zis, dar mi-am dat seama că încep să bat câmpii așa că m-am oprit. Inițial, l-am scris ca pe un monolog, apoi după ce-am citit ce-am scris, m-am gândit că mai bine e să fac două personaje: un El și o Ea. Dar Ea este tot parte din El și El este tot parte din Ea. Tot un monolog e pân' la urmă. De fapt, am zis că nu spun nimic. Lectură plăcută. :)

Cele 10 porunci studențești pentru a-ți trece examenele

|
De când sunt student la poli, multe și mărunte păcate am mai făcut: ori fără de vreme am dormit și la cursuri am lipsit, ori n-am lipsit și în bancă am ațipit. Sau zi de zi m-am înșelat că de mâine mă apuc de învățat, sau examene-n șir mi-am picat, sau testele și proiectele din timpul semestrului nu le-am socotit, sau chiar la examene am copiat. Din toate acestea măcar am dobândit puțină experiență pe care am rezumat-o aici, în următoarele rânduri sau, cum zice și titlul, porunci. Lectură plăcută!