Carmen sau când opera iese în stradă

|
Până aseară n-am mai fost vreodată la operă. M-am îmbrăcat frumos și cu puțină îndoială, cu emoție și curiozitate cât încape, am ieșit din cameră și-am luat-o la pas către Piața Unirii. Către Carmen. Am coborât din Zorilor prin Cimitirul Central. Îmi place să merg vara prin cimitir pentru că e liniște, sunt mulți copaci și miroase a flori. În mai puțin de jumătate de oră eram în piață. Toate drumurile din zonă blocate, deja atmosfera de sărbătoare se cuibărise în inima inimii Transilvaniei.

Ce-i cu codița aia cocoțată în creștetul capului?

|
Bă, eu nu știu cine dracu, doamne, iartă-mă, că păcătuiesc acuma-n postu' sfântului care-mi poartă numele, a inventat moda asta cu codițele de samurai? Văd tăt felu' de băieți pe stradă tunși zero la spate și cu-n sfert de cap pletos c-o codiță-n vârf. Nu există dată să nu mă-ntreb: Bă, voi chiar n-aveți nici cel mai mic firicel din cea mai mică picătură de simț al penibilului? Ce-i cu codița aia cocoțată în creștetul capului, frate? O dat strechia-n voi?

Pot eu, ca blogger, să scriu zilnic pe blog?

|
Sâmbătă seară profeția s-a împlinit, ca să parafrazez un titlu al Alexandrei. Ne-am întâlnit noi oamenii cu scaun... pardon, cu blog la cap din Cluj și am stat oleacă de povești, sau o țâră, dacă vreți. Una din ideile principale pe care le-am discutat la #ClujBlogMeet a fost Asociația Bloggerilor Clujeni sau Asociația Onlinerilor Clujeni, asta rămne de văzut. De fapt, rămâne de văzut și dacă va exista acest ONG sau nu.

Nevoia de a scrie într-un jurnal

|
Într-un timp aveam un fișier Word pe care l-am botezat „Conversații cu mine însumi”. Scriam acolo de fiecare dată când eram mâhnit sau nemulțumit de mine. I-am pus o parolă pe care am uitat-o într-o perioadă de absență când n-am mai trecut prin acele stări de tristețe. Apoi, peste o vreme, mi-am reinstalat sistemul de operare și cuvintele adresate mie s-au pierdut. De atunci n-am mai vorbit cu mine. În scris, mă refer.

#ClujBlogMeet, dacă n-aștept blogmeet-ul ăsta din liceu

|
Blogu' ista mi l-am făcut prin liceu, prin 2011 mai exact. La început scriam pe el tăt felu' de chestii folositoare. Să nu credeți că așa de inutil a fost dintotdeauna. *autoironie*. În vremea aceea, speram eu că voi continua să perseverez. Mamă, ce cuvânt, ce verb! A persevera îmi este la fel de străin cum îi este a zbura unei mașini de spălat. Eram adolescent, speram c-o să cresc îndeajuns de mare și-o să mă pot ridica la înălțimea bloggerilor clujeni. Știam că o să studiez în Cluj și deja mă vedeam unul dintre ei.

La bacalaureat, aduceți-vă aminte să beți apă

|
Sincer, nu m-am mai uitat la televizor de când am plecat de acasă. În cămin n-am televizor și nici nu-mi lipsește. Nu știu ce se mai spune acum despre bacalaureat, despre sistemul de învățământ. Bănuiesc că tot așa de praf e. Doar am văzut pe o pagină de facebook că mâine azi ar fi prima probă și că un sfert dintre cei care au terminat liceul anul ăsta nu s-au înscris în sesiunea de vară . În plus, din cei aproape 340.000 de absolvenţi din promoţiile precedente, care nu au luat bacalaureatul, s-au înscris în această sesiune doar 25.000. Treaba lor.