Când devii prizonierul propriului trup

|
Imaginează-ți următoarea situație: într-o dimineață oarecare te trezești, ca după un somn lung, secat de puteri, vlăguit și primele cuvinte pe care le auzi sunt „Deschide-ți ochii”. După ce izbutești cu puțin efort să respecți porunca, vezi că ești înconjurat numai de oameni îmbrăcați în halat alb. Te străduiești să-ți amintești ce se întâmplă cu tine, cum ai ajuns într-un spital, însă tot ce-ți trece prin minte sunt doar niște imagini vagi. În urmă cu aproape 3 săptămâni ai suferit un atac cerebral și de atunci te afli în comă.

Am fost la Inimi Cicatrizate și am văzut un film bun

|
Am fost vineri seară la proiecția de gală a inimilor cicatrizate. Nu știam nimic despre film, doar că e românesc. M-a atras prin nume, sună bine "Inimi Cicatrizate". Și cred că mulți dintre noi, trecuți de vârsta adolescenței, a elanurilor și-a iubirilor pătimașe, ar rezona măcar un pic cu epitetul. Înainte de proiecție, arunc totuși o privire peste descrierea event-ului. Văd că e regizat de Radu Jude și-mi aduc aminte de Aferim și că mi-a plăcut mult de tot Aferim. Atât de mult încât era să renunț acuma la un film bun.

M-am înscris la Maratonul Internațional Cluj-Napoca

|
Pe 9 aprilie anul viitor va fi prima oară când voi alerga un semimaraton într-o competiție oficială. Toamna asta, după ce am revenit în Cluj după o vară grea de muncă în Anglia, am fost foarte atras de alergat. În prima seară am băgat 22 de Km. Voiam să văd dacă sunt în stare de un semimaraton. Încă de atunci visam să mă înscriu la unul. Primul de care am dat a fost cel de la Transilvania Half Marathon, o competiție aflată la prima ediție. Am rezonat oarecum cu evenimentul pentru că „la prima ediție” mă aflam și eu.