Miercuri

|
Aș vrea să scriu cât se poate de repede rândurile acestea. Nu că aș face-o dintr-o obligație, ci mai mult pentru că nu vreau să pierd șirul zilelor aici. Vreau ca până în ora 10 să fiu în pat ca să mă odihnesc până la 7 dimineața. Ar fi fantastic dacă aș putea să mă trezesc pentru a trage o fugă pe stadion ca să-mi fac antrenamentul. Dacă nu alerg dimineață, seara îmi va fi mai greu. Am ore la master până la ora 8. Pe scurt, mi-a venit ideea să fac un test.

Marți

|
Ieri am uitat pur și simplu să scriu. Mi-am amintit doar a doua zi dimineață după ce m-am odihnit cât de cât. Mi se întâmplă când sunt foarte obosit să uit lucruri esențiale și să-mi amintesc de ele doar după ce dorm. Așa s-a întâmplat și în 2016 când mi-am pierdut laptopul în Parcul Central din Cluj. Mă trezisem foarte de dimineață ca să pot alerga un pic înaintea cursurilor. În acea zi aveam ceva de la ora 8. După sesiunea de sport m-am întors la cămin, în Mărăști, am făcut un duș și am plecat la facultate.

Duminică

|
Este din nou duminică și mă simt tare bine că încep un nou ciclu din jurnal. Astăzi am alergat la Transilvania Half Marathon. A fost o zi excelent de frumoasă și chiar neobișnuit de caldă pentru această perioadă. După încheierea cursei m-am întâlnit cu o colegă simpatică din facultate, cu Corina O. Ne-am plimbat un pic pe Eroilor și-am bârfit oleacă. Apoi m-am retras și eu spre Gheorgheni. Colegii Luci și Mircea sunt niște gazde de încredere tot timpul.

Sâmbătă

|
Totul a decurs bine. Am ajuns la trei și un sfert dimineața în Cluj. În acel moment mi-aș fi dorit ca trenul să întârzie un pic ca să pot dormi mai mult. Ce mod ciudat de a privi lucrurile! Uitasem să-mi iau apă pe drum și gura mi se uscase. Îmi era atât de sete. Aș fi fost în stare să fur o gură de apă de la cineva în timp ce dormea, dar mi-am imaginat că n-o să pot pune gura pe gura unei sticle din care mai băuse altă gură. Primul lucru când am sosit în cochetul oraș a fost să-mi cumpăr o apă.

Vineri

|
Vreau să scriu cât se poate de repede rândurile de astăzi. Sunt în Iulius Mall Suceava. Un pic obosit. Eu niciodată n-am rezistat la oboseală. Taie-mi câteva ore de somn dintr-o noapte și m-ai dărmat. Poate că nu mi-am antrenat sistemul ca să dea randament și la neodihnă. Dar de ce aș fi făcut-o? Ideea mea e să mănânc bine, să dorm bine, să fac sport. Nu îmi place să mă privez de aceste două lucruri: mâncare și somn. Fără sport o mai duci până ce începi să nu te mai placi sau să-ți dai duhul urcând două etaje. Dar fără mâncare sau fără somn? Nu m-aș hazarda.

Joi

|
Cine face unele ca acestea precum fac eu? Precum zace porcul în tină așa și eu slujesc păcatului; ci Tu, Doamne Dumnezeule, scoate-mă din trândăvirea aceasta și-mi dă mie inimă ca să fac voia Ta. Dă-mi mie inimă ca să fac voia Ta.

Miercuri

|
Am o colegă la facultate care mi-a atras atenția prin numele ei. La început mi s-a părut amuzant acest nume. Îl tot repetam în gând, îl șopteam încet ca să-mi dau seama cum sună din mai multe perspective. Și îmi tot venea să râd. De ce? Probabil din prejudecată. Și din cauză că și eu am ascultat melodia celor de la Valahia. Banana. Am căutat pe google numele formației. Altfel nici măcar nu aș fi avut cum să știu. Cred că toți ne amintim doar „Suzana, eu te spun lui mama. Mi-ai furat banana”.

Marți

|
Uneori, după o zi plină ca asta, mi se face dor să vorbesc cu ea. Pe messenger este inactivă de o oră sau mai mult. Va trebui să-mi stăpânesc sentimentul și să aștept până mâine. Sau oare îmi va trece dacă voi povesti aici ceva despre ea? Mă îndoiesc. Mai mult chiar, probabil mi-aș amplifica dorul. Dor. Ce cuvânt! Într-o limbă latină ar însemna „de aur”. În limba noastră sunt sigur că e ceva și mai mult. Mie tot timpul, de când m-am născut, mi s-a întâmplat să-mi fie dor de câte cineva sau de ceva.

Luni

|
Omule nebun și ticălos, pentru ce-ți pierzi vremea în lene? Gândește-te la viața ta și te întoarce către Dumnezeu, ca să plângi faptele tale cu amar. Abia am așteptat să se facă luni ca să pot scrie din nou. Ieri n-am fost în apele mele. Mă trezisem de dimineață cu nasul înfundat. Îmi curg mucii și am o ureche care-mi pocnește. N-am avut nici chef să lucrez ceva sau măcar să mă documentez pentru proiectele de la master. Săptămâna asta este pară. Săptămânile pare sunt mai ușoare, cu mai puține activități. Doar cursuri la care nu e musai să fii prezent, dar pe care voi încerca să le bifez.

Duminică

|
Îmi place mult Aviatorul lui Vodolazkin și, inspirat de ea (cartea), vreau să încep și eu să scriu un jurnal. Mi-a plăcut în mod deosebit un pasaj în care Geiger, doctorul și prietenul lui Innokenti îi spune despre modul în care acesta își scrie întâmplările de peste zi și amintirile. Fiecare zi are titlul de luni, marți, miercuri, și tot așa, până sâmbătă, duminică, apoi din nou. La început scria astfel pentru că avea dificultăți în a-și aminti ce zi (în sensul de dată) este, iar ca să țină șirul zilelor le „numerota” după zilele săptămânii.