Marți

Ieri am uitat pur și simplu să scriu. Mi-am amintit doar a doua zi dimineață după ce m-am odihnit cât de cât. Mi se întâmplă când sunt foarte obosit să uit lucruri esențiale și să-mi amintesc de ele doar după ce dorm. Așa s-a întâmplat și în 2016 când mi-am pierdut laptopul în Parcul Central din Cluj. Mă trezisem foarte de dimineață ca să pot alerga un pic înaintea cursurilor. În acea zi aveam ceva de la ora 8. După sesiunea de sport m-am întors la cămin, în Mărăști, am făcut un duș și am plecat la facultate.

Aveam o fereastră în orar pe care am vrut să o fructific într-o manieră frumoasă. Așa că mi-am luat la mine laptopul pentru a merge la bibliotecă în acel timp. Eram pus pe lucruri mari. De la bibliotecă am plecat din nou la facultate unde am stat până seara. Probabil era o zi de marți sau de joi, zile când se țineau discuții cu tinerii la bisericuța din lemn din Hașdeu. În acea vreme eram interesat să învăț să bat toaca. Așa că după discuții am fost cu o colegă în parc pentru a exersa. Îmi începusem acea zi în parc și o încheiasem tot în parc. Aici mi-am dar jos geanta cu laptopul din spate și am așezat-o pe o bancă. În momentul când am plecat, am uitat să-mi mai iau geanta. Mi-am amintit doar a doua zi dimineață când m-am trezit.

Au urmat multe anunțuri pe facebook, share-uri cu duimul, afișe prinse pe copacii din parc. Nu a mai fost de găsit. Îmi pierdusem laptopul pe care îl aveam din anul întâi. Cel mai mult mi-a părut rău că intenționam să-l las fraților mei mai mici în momentul în care îmi luam un altul nou. A fost un eveniment profund pentru mine. Nu mă aflu acum în mood-ul prielnic pentru a scrie ce a însemnat pierderea laptopului. Dar cert este că experiențele ce au urmat după asta, m-au schimbat într-o mare măsură. A fost un fel de buturugă în drum de care m-am împiedicat, am căzut, dar m-a făcut să mă ridic și cu mai multă înverșunare bună și dorință de a lupta mai departe.