Sâmbătă

Totul a decurs bine. Am ajuns la trei și un sfert dimineața în Cluj. În acel moment mi-aș fi dorit ca trenul să întârzie un pic ca să pot dormi mai mult. Ce mod ciudat de a privi lucrurile! Uitasem să-mi iau apă pe drum și gura mi se uscase. Îmi era atât de sete. Aș fi fost în stare să fur o gură de apă de la cineva în timp ce dormea, dar mi-am imaginat că n-o să pot pune gura pe gura unei sticle din care mai băuse altă gură. Primul lucru când am sosit în cochetul oraș a fost să-mi cumpăr o apă.

Apoi m-am gândit să o iau la pas spre Gheorgheni. Am vrut să văd ce s-a schimbat în Cluj în ultimele 6 luni. Copacii de pe Horea s-au mai înălțat și arată nemaipomenit de bine. La fel ca și celelalte străzi din Cluj modernizate după 2012. S-a realizat un lucru bine-făcut, ca să spun așa. Mă uit în jur cu o curiozitate imensă și cu un oarecare suspin. Îmi îndrept privirea spre unghiuri cât mai diverse ca să pot sorbi cât mai mult din peisajul citadin. Și asta îmi răscolește tot felul de amintiri. Trec trecerea de pietoni de pe o stradă adiacentă străzii Horea. Nu îmi amintesc cum i-o spune, poate Crișan, dar sunt sigur unde mă duce. În Gruia. Acolo am stat în chirie în luna octombrie a anului 2015.

Era o vilă frumoasă. Eu împărțeam o cameră mică cu un băiat pe nume Raul, fratele Ancăi, soția lui Bogdi, fratele soției fratelui meu. N-am stat decât o lună acolo pentru că am hotărât să mă mut în cămin. Dar mi-a priit perioada aia, îmi plăcea că imediat coboram cu bicicleta și ajungeam pe Horea, iar de acolo făceam curând dreapta pe George Barițiu și eram la facultate. Dar oare cum îi spune străzii unde era situată vila? Știu că era foarte aproape de Stadionul CFR, pe o stradă principală a cartierului Gruia. Iar dacă la ieșirea din curte făceam stânga dădeam în Tăietura Turcului pe care se află și Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Am deschis un pic Google Maps ca să-mi amintesc numele străzii. E Romulus Vuia. Iar când voiam să urc spre chirie, mergeam pe Emil Racoviță pentru că strada Crișan e cu sens unic. Ambele sunt cu sens unic.

Continui drumul meu spre Gheorgheni pe jos. Mă înviorasem și mă hotărâsem să nu mai iau taxi. Ajung în Piața Unirii, apoi Eroilor, trec pe la Operă iar peste stradă văd florăria Magnolia. Îmi amintesc cât de îndrăgostit eram în 2016 de fosta mea prietenă (în prezent). De la magnolia îi comandasem un buchet splendid de trandafiri care a fost livrat direct la ea acasă. S-a bucurat mult. Biserica din Piața Cipariu este încă în construcție. Ajung pe Bulevardul Nicolae Titulescu, una dintre străzile mele favorite din Cluj, tocmai pentru simplul fapt că are copaci.

O stație oarecare de pe Titulescu mă face să-mi aduc aminte de Diana Hero și de scurta ei perioadă când a lucrat la cinema. Eram destul de apropiați în acea vreme. Eu fusesem îndrăgostit de ea cu ceva timp înainte. Înainte ca ea să vină la Cluj. Se angajase și ea la cinema, la recomandarea mea și, într-o noapte voiam să mergem împreună spre centru. Era frig, iar eu n-aveam nici o problemă să merg pe jos, în schimb ea da și voia să așteptăm un autobuz. L-am așteptat împreună în această stație. 25-ul de noapte.

Am fost respingător cu Diana în acea toamnă. Era 2016. Ea a plecat din Cluj la scurt timp și acum este fericită în Timișoara. Știu însă că am fost rece cu ea. Dacă aș fi putut să fiu mai cald, aș fi fost cu siguranță, dar, din păcate, m-a prins într-o etapă a vieții când sufeream după despărțire. Tot atunci m-am apucat și de alergat și mi-am revenit.

Mâine dimineață voi alerga celebrând 2 ani de când am început să practic acest sport. Sunt 21 de Km pe care mi-am propus să-i termin într-o oră jumate sau mai puțin. Baftă mie!