Joi

Este prima zi din luna noiembrie. Simt un prilej frumos de a pune din nou început bun, așa cum scrie la carte. Și chiar s-a simțit ceva special în această zi pentru că am reușit să mă trezesc de dimineață și să alerg un pic. Uneori mă gândesc la pista aceea albastră de atletism și la faptul că mi-a devenit atât de familiară. Deși nu am văzut-o până în luna mai a acestui an. După alergare ziua s-a desfășurat în mod firesc. Fără evenimente remarcabile.

Prânzul la ora 12, cursurile și apoi o ieșire în oraș. Apostol a venit cu propunerea de a ieși la un vin cu Raluca. Am povestit multe lucruri, vrute și nevrute. M-am întâlnit cu Raluca la Râpa Galbenă, iar de acolo am colindat un pic Cuibul, unde nu era decât o masă liberă, situată oarecum într-un colț, unde era și cuierul cu haine. Din cauza acestui cuier, am hotărât să părăsim locul și să ne îndreptăm spre altceva. Am întrebat-o pe Raluca dacă i-ar plăcea să mergem în Phoenix, undeva în Piața Unirii.

A acceptat propunerea. Aici, la fel ca în Cuib, nu este curent. Pe mese sunt așezate mici lumânări, ca acelea pe care le-am ținut în mână în gimnaziu când am participat la concertul de colinde, la Casa de Cultură din Flămânzi. Nici muzica nu merge și ușa e ținută cumva deschisă, fără nici un motiv. Ralucăi îi este frig, așa că nu își dă paltonul jos.

Până ce sosește și Apostol, noi ne comandăm un pahar cu vin roșu și începem să povestim despre una, alta. Toată seara am bârfit despre experiențele personale. Subiectul e centrat în jurul relațiilor dintre oameni. Nici unul dinte noi trei nu are prieten sau prietenă și asta ne leagă într-un fel. Mă gândesc cum de nu se leagă ceva între mine și Raluca sau între Apostol și Raluca?

Ne-am familiarizat unul cu altul și nici nu vrem să ne privim altfel. E fain să ai o fată prietenă căreia poți să-i povestești chestii fără ocolișuri. Și așa mai aflăm și noi despre cum gândește partea feminină, în genere. Cool!