Părerea mea sinceră despre manifestul elevei de clasa a 12-a

Circulă de câteva zile pe internet un articol cu o scrisoare a unei eleve de clasa a 12-a. Rândurile ei, printre altele, redau dezamăgirea pe care o resimte din cauza faptului că evenimentele precum cursul festiv și banchetul nu vor mai fi organizate anul acesta. Inițial am pus la îndoială autenticitatea acestui articol. Cuvintele elevei de clasa a 12-a ar putea fi doar cuvintele unui pseudo-jurnalist pus pe creat controverse. Am căutat un pic pe Google, iar asta a generat și mai multă suspiciune. Am găsit că ultimul fragment al scrisorii este postat pe Facebook de doi elevi de la Colegiul Național de Artă Ion Vidu din Timișoara. Posibil ca aceștia să fi rezonat cu manifestul și la rândul lor să fi dat mesajul mai departe. Însă fără ghilimele sau alte moduri de a arăta că acele cuvinte nu le aparțin. Indiferent de sursa scrisorii, aș vrea să-mi exprim în cele ce urmează opinia.

În primul rând, noi ăștia maturi și ai naibii de înțelepți, haideți să o lăsăm mai moale cu critica agresivă. Dacă vine un tânăr care în curând își ia zborul din sânul familiei și își exprimă o opinie, fie ea greșită din punctul tău de vedere, atunci nu veni tu și îi pune pumnul în gură. John Stuart Mill, un filosof britanic care a trăit pe la începutul secolului al XIX-lea afirmă în eseul său "Despre libertate" următorul lucru:

„Chiar dacă întreaga omenire, cu o singură excepție, ar fi de aceeași părere, și doar o singură persoană ar fi de părerea contrară, omenirea n-ar fi mai îndreptățita să reducă la tăcere acea unică persoană decât ar fi îndreptățită aceasta din urmă să reducă la tăcere întreaga omenire. Răul făcut prin împiedicarea exprimării unei opinii este ceva deosebit: prin el, întreaga specie umană este prădată, atât posteritatea, cât și generația actuală, iar cei ce nu sunt de acord cu opinia în cauză sunt chiar mai mult prădați decât cei ce o susțin. Dacă acea opinie este corectă, atunci lor li s-a răpit ocazia de a trece de la eroare la adevăr; dacă ea este greșită, ei pierd ceva la fel de profitabil, și anume imaginea mai clară și senzația mai vie a adevărului, produsă prin coliziunea acestuia cu eroarea.”

Sigur că John aici se referea la opinii de natură filosofică. Făcea referire, de exemplu, la Socrate, care a intrat într-un conflict cu autoritățile legale și cu opinia publică a vremii sale pentru că ar fi negat existența zeilor recunoscuți de către stat. Din acest motiv a fost declarat vinovat de impietate și imoralitate și condamnat la moarte.

Epocile au tot atâtea șanse de a greși câte au și indivizii, iar ceea ce noi azi ca societate considerăm a fi moral și drept, mâine același lucru ar putea fi imoral și nedrept. Cu toate acestea, aș putea totuși să vă reamintesc că noi trăim în secolul XXI, nu în Grecia antică a lui Socrate. Deși în perioada asta ni s-a luat dreptul la liberă circulație, haideți să nu suspendăm și dreptul la libertatea de exprimare.

Fiecare dintre noi are de suferit în perioada asta dificilă a pandemiei și nimeni dintre noi nu poate cu certitudine să spună că pe unii îi doare mai tare decât pe alții. Dacă am studia impulsurile nervoase responsabile cu durerea sufletească sau cu dezamăgirea, cu frustrarea acumulată zilele acestea, cu dorul, cu frica de incertitudine, cu anxietatea, probabil am vedea că acestea au niveluri similare de la un individ la altul, indiferent care sunt motivele: că s-au anulat festivitățile de absolvire, că ne-am amânat nunta, că nu ne-am îmbrățișat familia de Paște sau că s-au amânat Jocurile Olimpice.

Dacă mă întrebați pe mine, inspirat de Atlasul frumuseții al Mihaelei Noroc, eu aș face un atlas al pandemiei în care fiecare dintre noi să spunem ce ne lipsește cel mai tare în aceste vremuri și în felul ăsta să vedem diversitatea oamenilor din jurul nostru. Dar știți ceva? Haideți să începem chiar acum prin comentarii la această postare. Ție ce îți lipsește cel mai mult de când ești în izolare?


Absolvent


Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la blog pentru a primi notificări prin e-mail când scriu ceva nou. De asemenea, poți aprecia pagina mea de facebook sau pur și simplu să dai mai departe mesajul folosind butonul share. Și nu în ultimul rând, din orice motiv, poți să-mi lași un comentariu mai jos cu gândurile tale.

Comentarii

  1. Îmi lipsesc plimbările nocturne de la Ciric.. dar prietenii...prietenii îmi lipsesc al naibii de mult!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc pentru comentariu. Mai e un pic și vom putea din nou să ieșim. Cel puțin în trei. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi lipsesc oamenii. Pur si simplu. Toti. Pana si aglomeratia infernala de la metrou. A ajuns sa imi fie dor de lucruri pe care candva nu le suportam..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În curând va fi bine. O perioadă va trebui să respectăm regulile din starea de alertă. Dar tot va fi mai bine decât să stai în casă. Îți mulțumesc pentru comentariu.

      Ștergere
  4. Călătoriile... să ies și să explorez:(

    RăspundețiȘtergere
  5. Ultimele luni de scoala, ultimul clopotel, absolvirea...Incerc sa fiu impartiala si sa nu ma plang, pentru ca toti sufera acum dintr-un anumit motiv, dar cred ca fiecare s-a bucurat candva de aceste momente...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi pare sincer rău să aud că plângi. Eu sper ca toată experiența asta să ne schimbe în bine. Lacrimile ar putea fi mai ușoare când gândești așa.

      Ștergere
  6. Imi e dor si greu sa accept ca nu voi mai avea parte de ultimele momente din liceu,că nu o sa simt acele sentimente pe care le-au trăit cu toti si de care mi-au povestit atatea,sentimentele pe care abia așteptam să le simt alături de colegii mei pentru ultima dată cu care nu o sa mai am sansa sa fiu colega, sansa sa-mi ofere diriga diploma la absolvire si sa plâng alături de colegii pentru ultima data la banchetul care urma.Aceste sentimente poate nu le vom avea,dar avem în noi un sentiment care ne distruge pe toti si asta doare cel mai tare decât orice.Va asigur!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Of! Oare nu s-ar putea relua toate aceste evenimente când va fi posibil. Eu aș propune asta directorului liceului.

      Ștergere
    2. Directorul vrea si speraaa sa avem si noi parte de ceva, dar ministerul si presedintele nu e acord cu nimic

      Ștergere
    3. Am să urmăresc și eu subiectul ăsta. Mulțumesc!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

S-ar putea să vă mai placă și

Comentarii recente în Blogger

Cum ar fi viaţa noastră fără memorie?

Cum să adăugaţi caseta de comentarii Facebook în Blogger