58 de imagini care îmi amintesc de vara trecută

|
În timp ce încep aceste rânduri, mai am deschise în browser încă două taburi. Ambele se referă la termenul de bildungsroman. Cine a fost cât de cât atent pe la orele de română din liceu, sigur a auzit acest cuvânt. Practic, un bildungsroman este un roman în care, personajul principal trăiește niște experiențe de viață, care îl conduc spre maturizare. Iar cum mie îmi place să inventez cuvinte, am să spun că vara mea petrecută în Anglia cu scopul de a face bani de laptop și facultate, n-a fost altceva decât o blidungsvară.

S-au pișat pe noi toți, s-au pișat pe-o țară întreagă

|
A fost ora 22, buletin de știri, București. La ceas de noapte, cu porțile legate, pe furiș, Guvernul PSD, condus de lichele versate, a legalizat hoția-n țară. La ora 1:20, Ordonanță de Urgență nr. 13/2017 pentru modificarea Codului Penal a fost deja publicată în Monitorul Oficial. Acum, mii de corupți vor fi scoși de sub incriminare. Dictatorii s-au pișat, în primul rând, pe toate obiecțiile organismelor justiției din această țară.

Dureri de genunchi când alerg. Cum fac să-mi treacă?

|
Au apărut și la mine durerile de genunchi când alerg. La început nu prea le-am dat importanță. Am zis că e vorba doar de-o chestiune de adaptare. Dar, ce se vezi? Ele au continuat să mă supere. Și nu așa, cu blândețe. Nu, frate! Tare! După o tură de vreo 15 Km prin pădure, am ajuns în campus și nu mai puteam să urc scările din fața cantinei. Eram atât de amuzant, foloseam balustrada. Dar e bună și câte o pățanie din asta. Te bucuri mai tare de viață după aia. A doua zi deja eram okay. Ca să mă mai destind, am mers pe jos până la mall.

Cel mai bun mod de a vizita un oraș

|
Cred că cel mai bun mod de a vizita un oraș e să te duci să alergi prin el. De Brașov sunt îndrăgostit de când eram copil. Țin minte că aveam compuneri de făcut la școală cu orașul preferat din țară și tot timpul mă legam de Brașov. Ceva m-a atras la el. O fi faptul că e înconjurat de munți și păduri, că e situat în mijlocul patriei. Sau o fi oare pentru că am acolo niște mătuși, surori ale mamei mele, care mereu mi se păreau cool când veneau pe la noi, pe coclaurile moldovenești.

În stația de autobuz: Ai să uiți și Ziua Nașterii!

|
Era într-o vineri dimineață de 2017, eram în stația de autobuz „Spitalul de Copii”. Ger, soare puternic. Asfaltul era alb de la sarea care a fost aruncată peste el, împotriva zăpezii. Eram îmbrăcat bine, fular învârtit în jurul gâtului, ghete, palton serios cu guler îmblănit. Însă capul îl aveam descoperit și ochii acoperiți cu ochelari de soare. Aceiași pe care mi i-am luat din Decathlon pentru alergat. Se potrivesc și pentru oraș. Așteptam 25-ul ca să trag o fugă până în Iulius. Nu mai știu ce treabă aveam.

Când devii prizonierul propriului trup

|
Imaginează-ți următoarea situație: într-o dimineață oarecare te trezești, ca după un somn lung, secat de puteri, vlăguit și primele cuvinte pe care le auzi sunt „Deschide-ți ochii”. După ce izbutești cu puțin efort să respecți porunca, vezi că ești înconjurat numai de oameni îmbrăcați în halat alb. Te străduiești să-ți amintești ce se întâmplă cu tine, cum ai ajuns într-un spital, însă tot ce-ți trece prin minte sunt doar niște imagini vagi. În urmă cu aproape 3 săptămâni ai suferit un atac cerebral și de atunci te afli în comă.