Când devii prizonierul propriului trup

|
Imaginează-ți următoarea situație: într-o dimineață oarecare te trezești, ca după un somn lung, secat de puteri, vlăguit și primele cuvinte pe care le auzi sunt „Deschide-ți ochii”. După ce izbutești cu puțin efort să respecți porunca, vezi că ești înconjurat numai de oameni îmbrăcați în halat alb. Te străduiești să-ți amintești ce se întâmplă cu tine, cum ai ajuns într-un spital, însă tot ce-ți trece prin minte sunt doar niște imagini vagi. În urmă cu aproape 3 săptămâni ai suferit un atac cerebral și de atunci te afli în comă.

Am fost la Inimi Cicatrizate și am văzut un film bun

|
Am fost vineri seară la proiecția de gală a inimilor cicatrizate. Nu știam nimic despre film, doar că e românesc. M-a atras prin nume, sună bine "Inimi Cicatrizate". Și cred că mulți dintre noi, trecuți de vârsta adolescenței, a elanurilor și-a iubirilor pătimașe, ar rezona măcar un pic cu epitetul. Înainte de proiecție, arunc totuși o privire peste descrierea event-ului. Văd că e regizat de Radu Jude și-mi aduc aminte de Aferim și că mi-a plăcut mult de tot Aferim. Atât de mult încât era să renunț acuma la un film bun.

M-am înscris la Maratonul Internațional Cluj-Napoca

|
Pe 9 aprilie anul viitor va fi prima oară când voi alerga un semimaraton într-o competiție oficială. Toamna asta, după ce am revenit în Cluj după o vară grea de muncă în Anglia, am fost foarte atras de alergat. În prima seară am băgat 22 de Km. Voiam să văd dacă sunt în stare de un semimaraton. Încă de atunci visam să mă înscriu la unul. Primul de care am dat a fost cel de la Transilvania Half Marathon, o competiție aflată la prima ediție. Am rezonat oarecum cu evenimentul pentru că „la prima ediție” mă aflam și eu.

Două cele mai frumoase definiții ale iubirii

|
N-aș vrea să vorbesc prea mult. Doar să las aici câteva cuvinte care exprimă cu măiestrie ceea ce înseamnă iubirea. Prima „definiție”, așa cum o numesc eu neîndemânatic, ne este lăsată de multă vreme, de către Sfântul Apostol Pavel. Eram în liceu, în clasa a noua, când, tot ca acum, cam prin octombrie, am fost toată clasa împreună cu dirigintele într-o drumeție prin pădurile Dealului Holm. Am dat de o mănăstire, al cărui nume sau hram nu mi-l mai aduc aminte. Acolo, un călugăr ne-a citit despre dragoste,

Rânduri din UK

|
De câteva zile, respir aer britanic. În fiecare zi aud în jurul meu un accent ce sună foarte bine, dar pe care îmi este tare greu să-l înțeleg. Îmi încordez creierul și urechile ca să reușesc să pricep ceva. Am început să vorbesc în angleză și în casă, pentru a-mi dezgheța limba. Și să știți că exercițiul dă roade. Acel trac pe care l-am resimțit în primele zile când voiam să conversez cu cineva, ușor-ușor începe să dispară. Primul lucru diferit pe care l-am văzut când am pășit aici, a fost vremea.

Atât de dor mi-i de tine, iubito!

|
Atât de dor mi-i de tine, iubito!

Fiecare coardă a ființei mele
vibrează de dorul tău, copilo.
Și cântecul vibrației lor
e-atât de trist și de vesel,
încât, de tu l-ai cânta
perindându-ți trupul ici-colo prin casă,
vecinii ar începe să plângă
cu lacrimi de flori, în hohote.

Și-atunci în tot blocul ar mirosi
ca într-o grădină botanică primăvara.

Atât de dor mi-i de tine, iubito!


Cluj-Napoca, 6 iunie 2016