Atât de dor mi-i de tine, iubito!

|
Atât de dor mi-i de tine, iubito!

Fiecare coardă a ființei mele
vibrează de dorul tău, copilo.
Și cântecul vibrației lor
e-atât de trist și de vesel,
încât, de tu l-ai cânta
perindându-ți trupul ici-colo prin casă,
vecinii ar începe să plângă
cu lacrimi de flori, în hohote.

Și-atunci în tot blocul ar mirosi
ca într-o grădină botanică primăvara.

Atât de dor mi-i de tine, iubito!


Cluj-Napoca, 6 iunie 2016

Încă mai crezi, încă mai speri

|
E gingașă, fragilă, frumoasă copiliță.
Zâmbește alb, inspiră neprihană.
Pășește delicat, grăbit, echilibrat.
Când o atingi ușor, vibrează-ți nu doar trupul.

În jurul ei, măcar în aparență,
împrăștie ingenuă înțelepciune,
credință, bunătate și speranță.

Nu stați în casă, fugiți la "Anotimpurile"

|
Articolul acesta e scris din frustrare. Frustrarea omului care a vrut să meargă la un eveniment frumos, pe placul sufletului, dar, printre timp, s-a ales cu o tură la serviciu. Dragilor, dacă vă permite timpul. Spun timp, că bani se găsesc. Duceți-vă in seara aceasta la "Anotimpurile"! E spectacol de balet la Opera Națională. Pe event-ul de pe facebook găsiți tot felul de detalii. N-are rost să le redau aici. N-aș face decât să dau copy-paste.

ClujShorts 2016 în câteva paragrafe

|
Săptămâna asta se întâmplă în acest minunat Cluj un festival minunat pe nume ClujShorts. Ceea ce îmi place mult la acest festival este acea lejeritate, acea simplitate cu care decurg lucrurile. Nimeni nu este încordat sau stresat. Te duci frumos, te pui la un calup de scurtmetraje. Două, trei, câte reziști. Și apoi te duci acasă liniștit, reflectând pe drum la ceea ce ai văzut. Filmele, chiar dacă sunt de scurtă durată, își păstrează această caracteristică primordială a unui film bun. Aceea de a crea reflecții.

Am să las asta aici. E despre ClujShorts

|
Fără alte comentarii în plus, am să las aici această „invitație” frumos scrisă. De ce? Pentru că festivalul acesta îmi este tare drag și pentru că iubesc scurtmetrajul. Anul trecut, timp de o săptămână întreagă, stăteam în fiecare zi la câte două, trei calupuri de scurtmetraje. Patru chiar. Pur și simplu nu mă mai puteam sătura. Am scris și aici ceva despre ediția de anul trecut.