Vineri

|
Printre timp am terminat de citit Aviatorul și am început să citesc o altă carte, tot de la Mirabela. Este Lupul de stepă. Deja din primele pagini mi-a atras interesul o frază. „Privirea lupului de stepă străbătea toată epoca noastră, toată falsitatea gălăgioasă, toată strădania de parvenire, toată deșertăciunea, tot acel joc de suprafață al unei spiritualități pline de sine, serbede – ah, privirea aceea pătrundea din nefericire mult mai adânc,

Joi

|
Este prima zi din luna noiembrie. Simt un prilej frumos de a pune din nou început bun, așa cum scrie la carte. Și chiar s-a simțit ceva special în această zi pentru că am reușit să mă trezesc de dimineață și să alerg un pic. Uneori mă gândesc la pista aceea albastră de atletism și la faptul că mi-a devenit atât de familiară. Deși nu am văzut-o până în luna mai a acestui an. După alergare ziua s-a desfășurat în mod firesc. Fără evenimente remarcabile.

Miercuri

|
Aș vrea să scriu cât se poate de repede rândurile acestea. Nu că aș face-o dintr-o obligație, ci mai mult pentru că nu vreau să pierd șirul zilelor aici. Vreau ca până în ora 10 să fiu în pat ca să mă odihnesc până la 7 dimineața. Ar fi fantastic dacă aș putea să mă trezesc pentru a trage o fugă pe stadion ca să-mi fac antrenamentul. Dacă nu alerg dimineață, seara îmi va fi mai greu. Am ore la master până la ora 8. Pe scurt, mi-a venit ideea să fac un test.

Marți

|
Ieri am uitat pur și simplu să scriu. Mi-am amintit doar a doua zi dimineață după ce m-am odihnit cât de cât. Mi se întâmplă când sunt foarte obosit să uit lucruri esențiale și să-mi amintesc de ele doar după ce dorm. Așa s-a întâmplat și în 2016 când mi-am pierdut laptopul în Parcul Central din Cluj. Mă trezisem foarte de dimineață ca să pot alerga un pic înaintea cursurilor. În acea zi aveam ceva de la ora 8. După sesiunea de sport m-am întors la cămin, în Mărăști, am făcut un duș și am plecat la facultate.