Postări

Sfârșit de iunie 2020 – Cum stau cu trândăvia

Imagine
La începutul lunii ianuarie scriam aici pe blog că anul ăsta vreau sa-mi depășesc Innerer Schweinehund, acel câine-porc din interiorul meu care mă face să trândăvesc, să nu am chef de nimic și să-mi bat joc în mare măsură de timpul meu liber. Pentru a-l nimici, am văzut articolul respectiv ca pe un contract al lui Ulise la care aveam să revin ori de câte ori eram cuprins de lene. Azi vreau să arunc din nou o privire peste contract și să evaluez, între ghilimele fiind spus, situația.

De ce iubim manelele?

Imagine
Dacă Mircea Cărtărescu, născut pe 1 iunie, se întreabă de ce iubim femeile, eu, născut tot pe 1 iunie, mă întreb de ce iubim manelele. Și dacă le iubim, de ce ne este rușine să recunoaștem asta? Mie nu-mi mai este rușine și am să o spun răspicat că îmi face mare bucurie să mai ascult câte o manea. Îmi plac îndeosebi cele vechi, de dragoste. Iar dacă mă întreb de ce îmi plac, răspunsul e cât se poate de simplu. Le iubesc pentru că am crescut înconjurat de acordurile lor muzicale. Am trăit versurile manelelor în copilărie.

După ce m-am despărțit de ea

Imagine
După ce m-am despărțit de ea am simțit în mine o durere foarte puternică și o dorință nestăvilită de a ascunde acea durere. Nu voiam să mă plâng în public sau în orice context în care ea și-ar fi dat seama că sufăr. Voiam să afișez o personalitate de luptător și de om care știe ce are de făcut. Așa am început să alerg. Am fugit în prima seară 20 și un pic de kilometri. În următoarea săptămână am trăit o frântură din mobilitatea greoaie a bătrâneții.

Părerea mea sinceră despre manifestul elevei de clasa a 12-a

Imagine
Circulă de câteva zile pe internet un articol cu o scrisoare a unei eleve de clasa a 12-a. Rândurile ei, printre altele, redau dezamăgirea pe care o resimte din cauza faptului că evenimentele precum cursul festiv și banchetul nu vor mai fi organizate anul acesta. Inițial am pus la îndoială autenticitatea acestui articol. Cuvintele elevei de clasa a 12-a ar putea fi doar cuvintele unui pseudo-jurnalist pus pe creat controverse. Am căutat un pic pe Google, iar asta a generat și mai multă suspiciune. Am găsit că ultimul fragment al scrisorii este postat pe Facebook de doi elevi de la Colegiul Național de Artă Ion Vidu din Timișoara. Posibil ca aceștia să fi rezonat cu manifestul și la rândul lor să fi dat mesajul mai departe. Însă fără ghilimele sau alte moduri de a arăta că acele cuvinte nu le aparțin. Indiferent de sursa scrisorii, aș vrea să-mi exprim în cele ce urmează opinia.